Ce caracterizează România și o face neatractivă și necompetitivă pentru spațiul Schengen? Hoția banului public și frauda fiscală!
Hoția averii publice, a banilor publici (adică a tot ce a aparținut poporului, a impozitelor și taxelor) și frauda fiscală, au devenit, în România – mai ales de când „elita” interlopă au preluat puterea prin intermediul partidelor politice -, o competiție națională, oficială, precum „Daciada” comunistă, la care au aderat „de la vlădică la opincă”, de parcă majoritatea românilor (cu excepția celor care trăiesc din salarii), au fost infectați cu virusul hoției din banii publici și evaziunii fiscale. Priviți în jur și întrebați-vă, cum au reușit, legal și moral, unii indivizi (fără vreo calitate morală sau profesională) să devină proprietari ai fostelor fabrici (întreprinderi socialiste), a imobilelor aparținând patrimoniului național, a sute și mii de hectare de teren agricol sau păduri, fără a deține capital? Răspunsul l-a dat „părintele” jafului generalizat, Ion Iliescu, prin celebra frază: „capitalism de cumetrie”, care nu înseamnă altceva decât o competiție națională a furtului averii și banului public, respectiv oficializarea marii corupții în România.
Hoția averii publice, a banilor publici (adică a tot ce a aparținut poporului, a impozitelor și taxelor) și frauda fiscală, au devenit, în România – mai ales de când „elita” interlopă au preluat puterea prin intermediul partidelor politice -, o competiție națională, oficială, precum „Daciada” comunistă, la care au aderat „de la vlădică la opincă”, de parcă majoritatea românilor (cu excepția celor care trăiesc din salarii), au fost infectați cu virusul hoției din banii publici și evaziunii fiscale. Priviți în jur și întrebați-vă, cum au reușit, legal și moral, unii indivizi (fără vreo calitate morală sau profesională) să devină proprietari ai fostelor fabrici (întreprinderi socialiste), a imobilelor aparținând patrimoniului național, a sute și mii de hectare de teren agricol sau păduri, fără a deține capital? Răspunsul l-a dat „părintele” jafului generalizat, Ion Iliescu, prin celebra frază: „capitalism de cumetrie”, care nu înseamnă altceva decât o competiție națională a furtului averii și banului public, respectiv oficializarea marii corupții în România.
Deci, nu contează domeniul: sănătate, educație, apărare, infrastructură rutieră, protecție, cultură, investiție sau mentenanță. Beneficiarii împărțirii banilor publici sunt, mereu, membrii aceleași familii: „elita” financiară interlopă, care sunt (și la propriu și la figurat) adevărații stăpâni ai României, precum fanarioții. Cine sunt, de fapt? Sunt beneficiarii contractelor publice, „oligarhii” creați de „capitalismul de cumetrie”, pe modelul rusesc, ce gravitează în jurul ordonatorilor de credite, pe care ei i-au instalat. Sunt firmele și personajele din umbră, care, mereu, câștiga (dedicat) licitațiile publice, împart și încasează banii publici. Ei sunt adevărata „elită” și adevărații guvernanți ai României, pentru că ei dețin adevărata putere, reprezentată de forța financiară generată de însușirea banului public. În stil rusesc, controlează totul: ori prin intermediul obedienților postați în Parlament, Guvern, ordonatori de credite, ori prin corupție, exploatând lăcomia celor aflați în funcții de decizie. În plus, pentru că dețin puterea financiară, controlează și mass-media, care reacționează conform principiului: „cântă cui plătește”. Când „cade” câte un astfel de oligarh, naivii aplaudă, crezând că funcționează statul de drept (justiția). E o iluzie. Cine „cade” e sacrificat pe altarul concurenței dintre „elitele” interlope. E servit ca „trofeu” pentru a se crea iluzia de justiție și de puterea a mass-media. Greii adevărați nu cad niciodată. În aceste condiții, să te întrebi de ce armata e subfinanțată, de ce învățământul, cultura, sănătatea (în anumite domenii), apărarea, ordinea publică, sunt subfinanțate, ori fondurile alocate, furate aproape în totalitate și nimeni (autoritatea publică, mass-media) nu reacționează, înseamnă naivitate. Păi, în condițiile în care, timp de treizeci și doi de ani, „elita” financiară interlopă, a „muncit” din greu, săpând la fundația justiției (pe care au minat-o, efectiv) pentru a distruge tot ce reprezenta protecția sectorului public (averea și banul public), ori a autorității publice (pentru a elimina răspunderea), efectul nu e cel scontat? Ați vrea, cu Parlamentul actual, cu actualul Guvern și administrația publică actuală (subordonate total „elitei” financiare interlope), cu actuala mass-media aflată sub controlul „elitei” financiare interlope (plătită din fraudă fiscală pe care ar trebui s-o combată), ca statul să funcționeze în parametrii unui stat de drept, precum unul occidental, unde elita fiscală e produsul concurenței statului de drept? Nu e absurd? Pentru normalizare, e nevoie de o nouă revoluție. O revoluție care să pună bazele concurenței reale, într-un mediu în care să funcționeze statul de drept. Nu într-un surogat de stat de drept, unde există doar iluzia libertății și justiției. E nevoie de o resetare totală, care să înceapă cu decuplarea „elitei” financiare interlope actuale, imorale, de la banii publici, obținuți prin corupție și fraudă fiscală (așa cum îi obține actuala clientela politică, precum cea din jurul lui Buzatu, Arsene, Stănescu, Alexe și restul ordonatorilor de credite). Pentru asta e nevoie, în primul rând, de curățarea actualei clase politice (partide politice, Parlament, Guvern, administrație publică), de slugile „elitei” financiare interlope, ce guvernează și deține puterea reală în România și de refacerea legislației care protejează domeniului public (averea publică și banul public). E nevoie, stringentă, de o nouă și eficientă legislație, care să blocheze accesul „elitei” interlope la banul public, prin corupție și fraudă fiscală. După ce statul nu va mai fi prizonierul acestei „elite” interlope, abia atunci putem vorbi de normalitate, adică de democrație, stat de drept, costuri reale în economie, concurență și protecție reală a cetățeanului și de Schengen. Până atunci, din păcate, să trăiești în România, e sinonim cu a trăi în Rusia, unde guvernează regulile de tip interlop. Adică într-o țară în care singurul lucru cert e creșterea de taxe și impozite, nu reducerea fraudei fiscale și furtul banilor publici.
