Scopul reorganizarii ANAF? Liber la furat taxele și impozitele în 2024!

Nu vi se pare extrem de dubios că la sfârșitul fiecărui ciclu electoral, când țara a fost guvernată de PSD, se reorganizează ANAF? Credeți că întâmplător sau pentru că evaziunea fiscală a ajuns o amenințare reală privind bugetul de stat? Chiar credeți că ANAF, în forma în care funcționează, este explicația ineficienței colectării taxelor și impozitelor? Nu realizați că totul este o cacealma populistă și demagogică, lipsită de logică? De ce, timp de patru ani de zile, n-a fost reorganizata ANAF? De ce, timp de patru ani de zile, Guvernul și Parlamentul nu s-au plâns și n-au realizat că nu există suficienți bani la buget, din cauza lipsei de eficiență a ANAF, în domeniul colectării obligațiilor fiscale și din cauza evaziunii fiscale? Pentru a crește volumul încasărilor au preferat varianta taxării suplimentare a populației și firmelor, supraîncălzind economia, până la limita colapsului. Brusc, în anul al patrulea (când pentru foarte mulți nu mai contează cât se va colecta anul următor), se manifesta (ipocrit) mare îngrijorare cu privire la eficiența colectării. Și, bineînțeles, ca de fiecare dată când PSD a guvernat, exista o singură și aceeași „găselniță” prezentată ca unică soluție: reorganizarea ANAF. De fapt, ce se ascunde în spatele acestei decizii, ce se repetă de treizeci și trei de ani, în an electoral? Răspunsul n-are nici o legătură cu gradul de colectare (de care nu le pasă cat timp au soluția împrumuturilor externe), din contra: orice reorganizare a ANAF, are ca efect scăderea gradului de colectare și bani in plus pentru clientela politică, adică cresterea procentului fraudelor fiscale. În acest sens, cum statistica, bazată pe sumele reale colectate la buget, nu minte, uitați-vă peste execuția bugetară după fiecare reorganizare a ANAF. O să constatați o scădere a colectării veniturilor fiscale cu 3-4 procente (%) din PIB. Ce înseamnă asta? „Hold-upul” final al celor aflați la guvernare, în ultimul an electoral. Ultimul „tun” patronat de cei care pleacă și răsplata celor ce i-au susținut financiar. Răspunsul la: de ce reorganizeaza, mereu, ANAF, în an electoral, devenit unul de referință, este dat de Guvernul Năstase în 2004. În 2004, când a pierdut alegerile – la cererea sponsorilor din campania electorală, speriați că nu-și mai pot recupera „investițiile” și vor răspunde penal -, PSD a abrogat „bancruta frauduloasă” și a reorganizat fiscul. Mai precis, controlul fiscal și Garda Financiară, înființând Ministerul Controlului. Scopul real? Distrugerea bazei de date și înlăturarea specialiștilor incomozi care știau cum funcționează mecanismele de fraudă fiscală. În 2012, pe modelul „mentorului”, Guvernul Ponta a recidivat. Ba a mai și plusat. Sub presiunea evazioniștilor (sponsori în campania electorală a PSD), pe lângă dezincriminarea prescripției, PSD a reorganizat și ANAF. Nu cu scopul (demagogic populist), al creșterii eficienței, respectiv al îmbunătățirii colectării, ci, exact pe dos, al salvării evazionistilor care „au pus umărul” la victoria PSD în alegeri. Așa a fost desființată Garda Financiară (inamicul nr. 1 al evazioniștilor) și reorganizată Inspecția fiscală, fiind „zburătăcite” toate dosarele, ascunse bazele de date și, mai ales, îndepărtați inspectorii care deranjau sponsorii. Efectul? Cum v-am spus! Încasările la buget au scăzut cu 4% din PIB. Ce înseamnă? Un mizilic, nu? 4% din 200 miliarde de euro! Cu atât s-au ales sponsorii PSD în următorii patru ani. Acum, PSD recidivează! Reorganizează ANAF pe același principiul. Nu că nu sunt bani la buget. Asta se rezolvă cu împrumuturile statului de la bănci. Evazioniștii, protejați de actuala clasă politică, trebuie să producă bani pentru campania electorală și pentru cei ce pleacă. Și cum pot să producă dacă sunt sub lupa ANAF? Iar ANAF cum poate fi determinată să nu acționeze în aceasta perioadă? Cum altfel decât prin reorganizare? Adică fiind preocupată să-și securizeze personalul și funcțiile, nu să-și exercite atribuțiile. Cine se va mai preocupa de evazionisti, când îi este amenințat locul de muncă ori funcția? Cine deranja cel mai mult în ecuația fraudelor fiscale? Desigur, Direcția Generală Antifraudă și Direcția Generală a Marilor Contribuabili. Ocupați cu reorganizarea, Antifrauda și Directia Marilor Contribuabili vor „tempera”, obligatoriu, controalele, în această perioadă, adică vor reduce presiunea asupra evaziunii fiscale. Ba și pe viitor există asigurat faptul că aceste instituții nu vor excela în domeniul diminuării evaziunii și a creșterii gradului de colectare. Cum? Conform proiect OUG, pentru reorganizarea Direcției Marilor Contribuabili și Antifraudei fiscale, aceste instituții nu vor avea personalitate juridică. Adică, pe scurt, vor pierde cel mai important lucru: autonomia și independența decizională. Factorul care asigură eficiența. Independență decizională care va reveni, total, „factorului” politic. În consecință, degeaba ai atribuții, baza materială, personal instruit, etc. Dacă n-ai drept de decizie, nu contezi în lupta cu frauda fiscală. Un alt argument că totul e o cacealma populistă și reorganizarea ANAF e un bluf electoral, consta în omisiunea deliberată a politicienilor de a „upgrada” legislația fiscală. „Plăsmuită” la comanda crimei organizate din domeniul fraudei fiscale, legislația fiscală e atât de permisivă si protecționistă în domeniul fraudei fiscale, încât instituțiile fiscale aproape că sunt inutile. Dovada o constituie procentul cauzelor din justiție, soluționate în defavoarea ANAF. Or, când tot profitul unei societăți poate fi anulat, legal, prin servicii fictive (gen consultanță, management, marketing și alte activități incontestabile, de acest gen), ori să lași posibilitatea interpretării semantice a obligației plății TVA colectată, ca fiind legal sustrasă, la ce contează și cui îi folosește reorganizarea ANAF? De fapt, întrebarea corectă e: cine sunt beneficiarii reali ai reorganizării ANAF? Bineînțeles că nu bugetul de stat (adică cetățenii), ci clientela politică a PSD/PNL. Ce va urma? Cui îi mai pasă? Important e să se poată fura impozitele si taxele, în liniște, în 2024. Mă poate convinge, cineva, cu argumente pertinente (nepopuliste și nedemagogice) că există un alt scop?