Ilie Bolojan spune că România pierde 770 de milioane de euro din cauza PSD. Este o declarație gravă, pentru că în spatele acestei sume nu sunt doar niște cifre într-un tabel contabil, ci bani europeni, oportunități pierdute și, în cele din urmă, bani care ar fi putut ajunge în infrastructură, spitale, școli sau proiecte de dezvoltare. Dar există o întrebare care devine inevitabilă și care este mult mai importantă decât declarația în sine: dacă știați că acești bani se vor pierde, de ce ați votat astăzi, alături de PSD, o lege despre care considerați că este nedreaptă și imorală?
Aici nu mai vorbim despre tehnicalități politice, despre negocieri de culise sau despre inevitabilele compromisuri pe care le presupune guvernarea. Vorbim despre un principiu fundamental: există lucruri care pot fi negociate și lucruri care nu pot fi negociate. Bugetele se negociază. Funcțiile se pot negocia. Uneori chiar și anumite politici publice pot fi ajustate prin compromis. Dar adevărul, dreptatea și principiile morale nu pot deveni monedă de schimb pentru păstrarea unei majorități parlamentare.
Dacă legea ANI despre care discutăm ar fi fost una corectă, necesară și aplicabilă în mod egal tuturor, atunci votul dumneavoastră alături de PSD ar fi putut fi explicat prin interesul public. Dar dacă, așa cum susțin criticii ei, legea este construită în jurul unei situații individuale, pentru a rezolva problema unei singure persoane, atunci problema devine una morală, nu doar juridică. Iar în politică, momentul în care accepți să modifici principiul pentru a salva omul, începi să distrugi tocmai instituția pe care pretinzi că o aperi.
Domnule Bolojan, poate că din punct de vedere aritmetic ați câștigat astăzi un vot. Dar politica nu înseamnă doar aritmetică parlamentară. Politica înseamnă și încredere. Iar încrederea se construiește greu și se pierde într-o singură zi.
Ați avut în față o alegere simplă, chiar dacă politic dificilă: să rămâneți de partea partenerilor dumneavoastră și să apărați un principiu sau să faceți o înțelegere cu PSD pentru a trece o lege controversată. Ați ales a doua variantă. Și este posibil ca prețul acestei alegeri să fie mult mai mare decât cele câteva voturi câștigate astăzi în Parlament.
Pentru că electoratul nu este întotdeauna atât de naiv pe cât îl consideră politicienii. Oamenii văd. Compară. Țin minte. Mai ales cei care au votat pentru dumneavoastră tocmai pentru că au sperat că veți aduce în politică altceva decât ceea ce au oferit PSD și vechile practici ale clasei politice: disciplină, competență, decență și respect pentru reguli.
Iar aici apare adevărata dramă.
PSD nu are nevoie să vă convingă că are dreptate. Are nevoie doar să vă convingă să renunțați, puțin câte puțin, la principiile dumneavoastră. Astăzi este o lege. Mâine va fi o numire. Poimâine un contract. Apoi o excepție. Și, după suficient de multe excepții, principiul dispare cu totul. Așa se produce degradarea morală a unei guvernări: nu printr-o mare trădare spectaculoasă, ci printr-o succesiune de compromisuri mici, fiecare justificat prin „interesul stabilității”.
Numai că stabilitatea unei majorități nu poate fi mai importantă decât stabilitatea morală a statului.
Ați pierdut, poate, un partener politic. Dar mai grav este că riscați să pierdeți ceva mult mai greu de recuperat: încrederea celor care v-au votat tocmai pentru că nu vă confundau cu PSD.
Iar dacă PSD este într-adevăr responsabil pentru pierderea celor 770 de milioane de euro, atunci întrebarea firească este de ce tocmai acum îi oferiți sprijinul politic de care are nevoie pentru a-și impune voința? Nu poți spune că PSD produce pierderi pentru România și, în aceeași zi, să-i oferi sprijinul pentru adoptarea unei legi controversate, fără ca această contradicție să fie observată de cetățeni.
Politica serioasă nu înseamnă să câștigi fiecare vot. Înseamnă să știi ce voturi merită pierdute pentru a nu-ți pierde sufletul politic.
Poate că un om politic trebuie uneori să piardă o majoritate pentru a câștiga respectul oamenilor. Poate că trebuie să piardă o funcție pentru a nu pierde o convingere. Poate că trebuie să spună „nu” chiar atunci când toți ceilalți spun „da”.
Pentru că democrația nu moare atunci când un partid pierde un vot. Democrația începe să moară atunci când principiile devin negociabile, când legea este modelată după persoană și când adevărul este sacrificat pentru conveniența politică.
Domnule Bolojan, oamenii care v-au votat nu v-au cerut să fiți perfect. V-au cerut să fiți diferit.
Iar diferența nu se vede când totul este ușor. Se vede exact în momentele în care trebuie să alegi între ceea ce este convenabil și ceea ce este drept.
Adevărul nu este negociabil. Dreptatea nu este negociabilă. Moralitatea nu este negociabilă.
Iar dacă pentru o victorie parlamentară de moment trebuie să renunți la ele, atunci nu ai câștigat o bătălie politică. Ai pierdut ceva mult mai important: încrederea oamenilor.
Și această pierdere, spre deosebire de cele 770 de milioane de euro, nu poate fi recuperată prin nicio rectificare bugetară.
