Cu educație proletcultistă, e o iluzie integrarea, în fapt, în UE!

0
261

Declarația unui medic (universitate pe care n-o pot absolvi politicienii semianalfabeți): „Tiriști și tractoriști de pretutindeni, postaci troli și oameni care greu au terminat o școală ne iau pe noi de rever”!

Aici ne-a adus imbecilismul proletcultist al clasei politice, importat din Rusia! Pentru a poza în intelectuali, politicienii și mulți dintre membri guvernelor, au permis înființarea și funcționarea unor așa zise instituții de învățământ superior, care promovează un nivel de educație suburban, sub nivelul unei școli profesionale de pe timpul comuniștilor (suntem în situația absurdă de a avea mai multe locuri în învățământul superior decât absolvenți de liceu). Asta pentru că, pentru a prosti populația că sunt intelectuali, politicienii aveau și au nevoie de diplome. Și cu cartoane tipărite, reprezentând diplome universitare, chiar dacă sunt „tabula rasa” în orice domeniu, analfabeții politici s-au prezentat ca „specialiști” în domenii juridice, economice, sanitare, dând legi și luând decizii hilare și stupide, în domenii în care nu știau nimic. Pe modelul proletcultist comunist. Pe de altă parte, din pozițiile deținute, utilizându-și influența, pentru a asigura și „viitorul” progeniturilor, adică al odraslelor care le-au călcat pe urme în ce privește educația, s-au străduit să elimine și să distrugă orice test și evaluare de competență la angajare, în administrația publică, astfel că, azi, în România, singura și exclusiva condiție pentru accesul în corpul funcționarilor publici sau în agenții guvernamentale, ori regii cu capital public, este deținerea unei diplome (indiferent cum a fost obținută) și „pila” politică. Asta înseamnă valoare în România (!?). Adică au manelizat educația pe modelul proletcultist comunist, pentru ca, oricine, susținut politic, să aibă acces oriunde, fără restricții, metamorfozand prostia în competență. Iar ca mecanismul să funcționeze fără sincope, directorii și șefii de instituții – majoritatea interimari, numiți exclusiv politic, pentru a se asigura că sunt obedienti total -, sunt cei care facilitează acest gen de angajări politice sau clientelare de imbecili pe post de specialiști. Efectul? Poți absolvi „Harvard”, „Cambridge”, „Sorbona”, „Hale”, „Oxford” sau orice altă universitate de prestigiu mondial, n-ai nici o șansă în fața unei beizadele sau a unui protejat politic, care a obținut o diplomă la „Goldis” – Arad, „Dragan” – Lugoj, „Tibiscus” – Timișoara, „Dimitrie Cantemir” – București, „Academia de Informații” a lui Oprea, ori alte asemenea caricaturi educaționale, numite aiurea universități, școli unde diplomele se obțin doar pe bani sau trafic de influență și unde n-ai nici o șansă fără bani și „relații”. Iar când prostul decide, catastrofa e certă! În concluzie (și în fapt, din păcate), universitățile de nișă din România, create și menținute doar pentru profit și asigurarea diplomelor pentru oportuniști, cu profesori majoritatea analfabeți funcționali, care produc mii de absolvenți (de asemenea, analfabeți funcționali), sunt mai tari decât cele mai celebre instituții de învățământ din lume, iar absolvenții, ne sunt impuși ca valori. Iar ca mizeria morală, în educație, să fie completă, aceste fabrici de pseudo-educați și pseudo-specialiști, au produs cele mai multe doctorate din lume, încât, România, raportat la populație, are cei mai mulți doctori în științe, semianalfabeți, de pe mapamond. Trist record, nu? Or, când genul acesta de „doctori”, transformați de „duhul din lampa lui Aladin”, din „tractoriști, căruțași, troli, interlopi”, în specialiști, emit, cu tupeu, păreri „docte” în orice domeniu, cine mai asculta de adevărații specialiști, competenți? Apropo! Oare cu cine ne putem compara, din punct de vedere al educației și al efectelor educației proletcultiste? Cumva, cu occidentul, unde școlile sunt școli, educația, educație, știința, știință, competenta, competență, valoarea, valoare, concurența, concurență? Să fim serioși! Pentru clasa politică românească, credincioasă modelului proletcultist de educație, performanța obținută prin valoare și muncă nu e o soluție, ci ceva imposibil de realizat. Și, atunci, cu cine ne asemănăm din punct de vedere al educației și performanței educației? Cu cine altcineva decât cu vecinul de la răsărit, Rusia, care ne-a fost, mai mereu în ultimii cinzeci de ani, model pe care l-am copiat? Faceți o vizită la vecinul nostru „drag” și vă veți simți ca acasă. Același model de educație, mai corect spus de pseudo-educație. Aceeași mafie interlopă, needucată, dar garnisită cu diplome universitare, care conduce societatea. Același mecanism de coordonare politică a economiei și administrației, prin numiri, în funcții publice, politice sau clientelare, de pseudo-educați. Același stil de promovare clientelara în administrația publică, exclusiv pe bază de trafic de influență. Același model de politizare a administrației, de la șef la portar. Același model de justiție, politică sau de tip mafiot, neaplicabil politicienilor și, mai ales, același gen de manipulare proletcultistă, prin care adevărata educație este considerată nocivă pentru societate. Efectul? Se vede, prin comparație cu țările unde educația, competența și valoarea contează: subdezvoltare cronică, sărăcie lucie a majorității populației, în contrast cu opulența deșănțată afișată de politicieni, odraslele lor și interlopii protejați de politicieni. Ca să nu mai vorbim de manipularea prin demagogie, speculându-se lipsa educației reale, ce generează lipsă de civilizație, garnisite cu corupție endemică, hoție și minciună generalizată, efect al substituirii educației cu pseudo-educația. Un tablou sumbru, incontestabil, al unei realități ce se potrivește, la indigo, cu cea ce se întâmplă în „maica” comunismului stupid, Rusia, unde corupția și lumea interlopă, care speculează ignoranța generată de pseudo-educație, a guvernat și guvernează. Și, deși, în acest sens, suntem un paradox din punct de vedere al organizării administrative, economice și sociale, în comparație cu UE, de drept facem parte din UE, adică din grupul țărilor unde primează educația reală, competența, concurența valorii, justiția. Cum e posibil o astfel de anomalie? Cum e posibil să ne mulțumim doar cu statutul de membru UE, dar să ne comportăm cu mentalitatea și stilul de viață tipic rusesc? Explicația stă în manelizarea educației și promovarea stupidă a proletcultismului de către clasa politică, pentru a justifica prezenta prostiei și pseudo-educației în fruntea societății. Ca și în cazul probabilității ca fiecare raniță de soldat să conțină „bastonul de mareșal”, distrugând educația și fetișizând-o – dând astfel prostiei, oficial, șansa să substituie inteligența și vicleniei să substituie valoarea -, clasa politică românească, ca și în cazul rușilor, a creat mecanismul perfect prin care needucatului și șmecherului i s-a inoculat convingerea că poate, oricând, să substituie pe cel educat și, mai ales, că e capabil să realizeze ceea ce realizează cel educat. Am ajuns astfel o țară de diletanți, pseudo-educați, aroganți, ce au monopolizat puterea administrativă, convinși fiind că pot substitui pe oricine și, mai ales, că pot realiza și obține orice, prin metode imorale, pe care le consideră firești și normale. Ce mai poți schimba într-o astfel de societate, în care autosuficiența, bazată pe „descurcarcareală” imorală, adică pe mită, trafic de influență, minciună, înșelăciune, lipsă de scrupule, cinism absolut, sunt considerate instrumente indispensabile, ce asigură diferența față de „naivii” ce se încăpățânează să rămână într-o lume morală, normală? Dacă ai principii morale, într-o societate în care oportunismul este „cheia succesului”, ești considerat prost și neorientat. Dar, apropo, ce fac eu? Vorbesc de morală într-o lume care a eliminat, până și din vocabular, aceasta noțiune? Adică vorbesc de funie în casa spânzuratului, nu? Pentru că, dacă e vorba de alții, suntem campioni la a sancționa imoralitatea. Când e vorba de noi și odraslele noastre, morala nu se aplică și totul e permis. Asta nu e mentalitate occidentală ci rusofila, indiferent dacă ne convine sau nu! Iar procentul de nevaccinați anticovid, convinși de pseudo-educați că vaccinarea e o eroare, confirma că prostia e majoritară și la vârful societății. Cum ar putea fi altfel când „tractoriștii, căruțașii, trolii și interlopii”, ce dețin puterea în România și care contestă necesitatea vaccinării, sunt posesori de diplome și doctorate, obținute imoral, în stil proletcultist, dar care le asigură statutul de „specialiști”? Turma urmează „păstorul”, nu?

COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.