Astăzi, asistăm la o adevărată luptă la baionetă între forțele binelui și ale răului, între adevăr și minciună, între inteligență și prostie manipulată, între moralitate și imoralitate. Este un duel care se desfășoară simultan pe mai multe fronturi: între vechile structuri de tip comunisto-proletcultist, ancorate în obiceiuri de hoție și impostură, și noile structuri pro-europene, orientate spre transparență și responsabilitate. Este o luptă între hoți și cinstiți, între ipocriți și oameni sinceri.
Ceea ce îngrijorează este însă raportul profund inegal între aceste tabere. Cei care apără adevărul, integritatea și dreptatea sunt puțini, iar vocea lor pare adesea acoperită de zgomotul minciunii, al corupției și al imposturii. Fără sprijin extern, precum cel al Uniunii Europene, e greu să sperăm la o victorie a valorilor autentice.
Mai grav, în ultima vreme, tot mai mulți dintre intelectualii și oamenii morali care duc greul acestei lupte cedează, resimțind povara uriașă a răului omniprezent. Această resemnare, acest sentiment de neputință, devine un semnal prost, un factor de demobilizare care consolidează frica și întărește puterea celor imorali.
Este esențial să înțelegem că lupta nu este doar politică sau economică, ci fundamental morală și culturală. Rezistența împotriva imposturii și corupției presupune nu doar curaj, ci și perseverență, solidaritate între cei care gândesc limpede și acționează corect. Fără o asemenea mobilizare, societatea riscă să se scufunde într-o pasivitate care legitimează nedreptatea și subminează viitorul.
Adevărul și dreptatea nu se apără singure; ele cer implicare, vociferare și o claritate morală care să nu se lase intimidată de manipulare sau frică. Și tocmai aici intervine rolul esențial al Uniunii Europene: ca sprijin extern și ca reper pentru standarde etice, economice și sociale. În lipsa acestui sprijin și a implicării noastre active, șansele ca răul să triumfe cresc alarmant.
