România – între nedreptate, resemnare și riscul exploziei sociale!

      Sondajele recente ale INSCOP nu mai lasă loc de iluzii: România stă pe o bombă socială cu fitilul aprins.
70% dintre cetățeni cred că legea nu se aplică egal, 75% sunt convinși că succesul vine prin conexiuni, iar 50% indică direct corupția ca principală problemă a țării. Restul probabil încă mai caută sensul cuvântului „meritocrație” într-un dicționar care a dispărut din uz.
      Adevărata dramă nu este că oamenii au ajuns să creadă aceste lucruri — ci că au dreptate.
      România a devenit un loc unde cinstea e considerată prostie, competența — excentricitate, iar decența — un handicap social. Iar „băieții deștepți”, promovați pe filiere de partid, continuă să urce nestingheriți scara privilegiilor, în timp ce restul populației privește în jos, de pe marginea prăpastiei.
      Autorul articolului „Cod roșu de explozie socială” are o intuiție perfectă: nu mai e vorba doar de sărăcie, ci de nedreptate sistemică. Oamenii nu mai suportă să fie mințiți, sfidați și taxați pentru incompetența altora.
      Metafora „conductei politice care toarnă gaz pe foc” descrie cu o precizie poetică cinismul guvernanților: în timp ce societatea fierbe, puterea își umple rezervoarele de privilegii și le aprinde cu gesturi de aroganță perfect calculată.
      Iar peste toate, au venit și așa-zisele „reforme” bolojenești — o operă de chirurgie politică făcută cu fierăstrăul, nu cu bisturiul.
      Ele n-au detensionat atmosfera, ci au făcut-o explozivă: au lovit în oamenii simpli, nu în privilegiați; în funcționarii de rând, nu în sinecuriști; în instituții de bază, nu în structurile parazitare.
      Rezultatul? Butoiul cu pulbere a crescut, iar fitilul s-a scurtat.
      Românii văd zilnic cum se predică austeritatea de la tribuna pensiilor speciale. Cum li se vorbește despre „eficiență bugetară” de către personaje care n-au muncit niciodată în afara statului.
      Într-o astfel de ecuație, nu mai e vorba de percepție — e insultă colectivă.
      Când statul devine simbolul nedreptății, poporul nu mai are încredere în lege, ci doar în furie. Iar furia, odată trezită, nu mai ascultă de Constituție.
      De aici până la explozie nu e decât o scânteie — o ordonanță neinspirată, o declarație arogantă sau o nouă poză a unui politician care zâmbește din spatele unei mese pline.
      Alegerile din București, peste doar câteva săptămâni, pot deveni paratrăsnetul unei furtuni sociale. În loc să fie un test democratic, s-ar putea transforma în scena unde se descarcă toate frustrările adunate în ultimii ani.
      România nu e în criză economică, ci în criză morală.
      Statul și-a pierdut credibilitatea, iar guvernanții — instinctul de supraviețuire. Iar când nedreptatea devine normă, chiar și cea mai blândă populație își amintește că a fost, cândva, popor.
      Dacă fitilul ajunge la pulbere, nu va exploda doar nemulțumirea — va exploda însăși minciuna sistemică pe care s-a construit această țară.
Și atunci, să nu spună nimeni că n-a fost avertizat.