Nu ar trebui să ne mire că ministrul Economiei, Radu Miruță, a fost amenințat după ce a început să demonteze mecanismul prin care sunt numiți sinecuriștii de partid și să expună public beneficiile obscene acordate acestora. De ce să ne mire? Într-o țară unde „statul” este, de fapt, PSD-ul metamorfozat în instituție totală, iar funcționarea statului înseamnă, în realitate, funcționarea rețelei de interese a partidului, orice gest de transparență devine un act de trădare.
Să spui adevărul în România anului 2025 echivalează cu o crimă de lez-majestate împotriva unei monarhii nevăzute, dar omniprezente: Partidul Stat Dragnea. Sau Năstase. Sau Ponta. Sau Grindeanu. Sau Ciolacu. Nu contează numele — linia e una singură, perfect trasată în laboratorul de la Kiseleff, cu compasul în buzunarul hainei lui Iliescu.
De 35 de ani, PSD a lucrat cu precizie chirurgicală la capturarea completă a statului. Pas cu pas. Funcție cu funcție. Minister cu minister. Institut cu institut. Tribunal cu tribunal. Universitate cu universitate. Presă cu presă. Nimic n-a fost lăsat în afara rețelei. Totul a fost sinecurizat: instituțiile publice, companiile de stat, agențiile, consiliile, autoritățile. Până și gândirea critică a fost pusă sub tutelă, iar justiția a fost mituită, aservită sau, în cazuri fericite pentru ei, decuplată complet de la nervul moral al societății.
Parlamentul? A devenit o hală de voturi „la cheie”. O fabrică de legi „made in mafie”, croite special pentru a dezarma statul în fața hoției legiferate. Când o lege încurca afacerile de partid, era abrogată. Când o hotărâre de guvern era necesară pentru a direcționa fondurile europene către „ai noștri”, se adopta în regim de urgență, în timp ce presa „deontologică” anunța triumfal că „economia duduie”. Nu economia, ci conturile din Elveția ale intermediarilor de partid!
A spune astăzi că sinecurile trebuie desființate și că banii publici trebuie să revină în circuitul firesc al investițiilor reale înseamnă a viza inima unui sistem mafiot aproape perfect. Un sistem care a reușit ce niciun alt regim postcomunist din Europa nu a reușit: capturarea integrală a statului democratic, prin simularea democrației.
Dacă PSD va pierde controlul asupra acestui mecanism, nu va fi doar o înfrângere electorală, ci o implozie a celui mai sofisticat cartel politic european. Cu ramificații în justiție, în servicii, în business, în media și, mai nou, în digital. De aceea, nu se va da la o parte. Nu voluntar. Nici cu zâmbetul pe buze. Va mușca, va amenința, va sabota, va minți, va arunca în aer orice tentativă de reformă reală, doar ca să-și protejeze metastazele instituționale.
Radu Miruță a comis, din punctul lor de vedere, un păcat capital: a rupt „omerta”. A vorbit despre ce se știa, dar nu se spunea. A expus mecanismul exact al numirilor pe pile, cumetrii și datorii politice. A arătat, cu date, ce sume se plătesc pentru ca un director de sinecură să nu facă absolut nimic — în afară de a fi loial partidului. Și, mai ales, a îndrăznit să spună că statul român poate funcționa și fără această rețea de căpușare politică.
Momentul adevărului
Suntem într-un moment istoric. Ori ne prăbușim complet în autocrația PSD-istă, devenind oficial un stat-client al unui partid-autoritate, ori schimbăm macazul. Ori acceptăm că suntem o colonie a unei elite infracționale interne, ori redevenim o societate în care meritul, competența și integritatea nu sunt sinonime cu sinuciderea profesională.
Dar cine va câștiga?
Asta depinde de fiecare cetățean care, în următoarele luni, va trebui să decidă dacă înghite în continuare „povestea cu statul paralel” și „nu ne vindem țara”, sau dacă deschide ochii și vede că, de fapt, țara a fost deja furată — bucată cu bucată, pe contracte, pe funcții, pe ordonanțe de urgență.
Răspunsul nu va veni din discursuri. Nici din talk-show-uri. Nu numai din opozitia lui Bolojan sau Nicusor Dan. E prea puțin. Va veni din stradă, din vot, din refuzul de a mai accepta minciuna, tupeul și hoția ca norme de guvernare.
Așadar, întrebare finală:
Ce vrem să fim? O democrație care renaște sau ultima colonie a PSD-ului, cu steag roșu și buzunarele goale?
