E un adevăr simplu, dar dureros – cum e acul dentistului care-ți scoate nervul fără anestezie: nu mori, dar te întrebi dacă n-ar fi fost mai bine să o faci.
Politica promovată de PSD e inspirată direct din manualul oligarhiei rusești, editura Kremlin, ediția cu copertă de piele (luată, firește, de pe spinarea contribuabilului). Dictatura oligarhiei de partid și de stat funcționează impecabil: ia banii publici, transformă-i în vile, ia companiile de stat, transformă-le în sinecuri. Și apoi înmânează-le, cu fundiță, băieților deștepți din „famiglia”.
Recentele numiri de miniștri? O tombolă de tip mafiot: „Ai fost loial clanului? Felicitări! Ești ministru! Ai pupat inelul baronului? Perfect! Primești și o direcție generală la pachet!” Nici vorbă de criterii profesionale. N-ai ce să cauți acolo dacă n-ai fost întâi aghiotant la o paranghelie cu mici, manele și contracte de milioane.
Guvernul actual e o glumă amară, scrisă în stil absurdist: îl analizăm degeaba, ca pe o piesă de Ionesco jucată de actori amatori, beți și cu promisiunea că după spectacol vor primi un post de consilier la Ministerul Culturii.
Cei care încă își pun speranțe în performanța acestui guvern, ar trebui să-și rezerve un consult neurologic: delirul trebuie tratat din timp.
Bolojan, Nicușor Dan, câțiva de la USR și poate, poate Dragoș Anastasiu, încearcă imposibilul – să guverneze într-o mlaștină în care crocodilii îți zâmbesc cât timp nu le iei halca din gură. Dar în politică românească, „reforma” e sinonim cu „sinucidere asistată”.
Cine controlează cu adevărat ministerele? Nu alegătorii, nu cetățenii, nici măcar Dumnezeu. Le controlează baronii și mafioții politici, care n-au citit niciodată Constituția, dar știu pe dinafară toate capitolele din codul de licitații trucate. Cazul ministrului Agriculturii, domnul Barbu, e de manual: incolor, inodor, insipid – un excelent burete de partid. A fost pus acolo de Paul Stănescu pentru unicul motiv că „trebuie să ne asigurăm că toate subvențiile ajung exact unde trebuie”: adică la nepoți, veri, nași și amante cu PFA.
Nu e vorba de agricultură, ci de cultivarea altui tip de plante: banii europeni, crescuți în serele baronilor locali, recoltați prin firme-căpușă și consumați în cluburi de fițe.
Cine crede că Stănescu are revelații de moralitate sau dorință de reformă e invitat să citească bancuri politice. Sau să se înscrie într-un partid nou – cu sloganul: „Să-i iertăm și să-i îmbrățișăm pe hoți, că poate se răzgândesc.”
Între timp, Bolojan și Nicușor Dan vor încerca, cu un idealism de Don Quijote post-decembrist, să curețe grajdurile lui Augias. Doar că aici nu mai sunt grajduri, ci adevărate vile cu piscină construite pe grajdurile vechi. Iar PSD, sprijinit de segmentul corupt al PNL-ului și de formațiunea folcloric-militară AUR, va lucra în stil consacrat: pe sub masă, cu cuțitul în buzunar și un discurs naționalist în dinți.
Sloganul lor de campanie ar putea fi: „România lucrului bine furat!”
Iar pentru momentele grele: „Cu o mână furăm, cu alta ne batem cu pumnul în piept pentru țară!”
În final, nu ne rămâne decât să ne uităm la această piesă absurdă cu hoți în costume scumpe și cetățeni din ce în ce mai săraci.
O piesă în care se schimbă actorii, dar piesa rămâne aceeași.
Iar PSD, din păcate, are bilete la lojă… la nesfârșit.
Să fim foarte clari: dacă Bolojan nu va reuși să securizeze bugetul public de lăcomia clientelei pesediste – acei lipitori bugetofage cu carnet de partid și contracte fictive –, iar Nicușor Dan nu va scoate Justiția și serviciile secrete de sub tutela politrucilor pesediști și a mafiei transpartinice, atunci ceea ce azi e doar gălăgie pe TikTok se va transforma, în foarte scurt timp, în violenta fizică de stradă.
Când tinerii, pensionarii, antreprenorii și toți cei furați sistematic vor înțelege că nu mai au nicio șansă la dreptate, la egalitate de șanse, la demnitate… sa nu va mirați că vor înlocui, ca în California, meme-urile cu topoare și clipurile virale cu cocktailuri Molotov.
România, deși aparent e calmă, e la capătul răbdării.
Țara geme sub greutatea unui sistem feudal modern, unde fiecare județ are propriul baron, fiecare minister – propriul clan, fiecare instituție – propriul „Don”, cu soacră în Consiliul de Administrație și fin în AGA. Mai majorări de taxe și impozite lipseau, neacompaniate de înlăturarea clientelei politice de la banii publici, ca mămăliga să explodeze.
Ne-am săturat până peste cap de:
• Baroni de tip Stănescu, care cred că bugetul e moștenire de familie,
• Vicepremieri cu pedigree penal, crescuți cu DNA-ul pe post de baby-sitter,
• Sinecuriști de lux, care postează pe Instagram cum se lăfăie prin resorturi scumpe, îmbuibați cu icre negre de la Petromidia și șampanie plătită din contracte cu statul.
Asta promovează PSD de 35 de ani: un capitalism de cumetrie în care hoții devin milionari, iar oamenii cinstiți – dosare cu șină la ANAF.
O „democrație” în care, dacă nu pupi inelul liderului de filială, rămâi fără fonduri, fără contracte și – în cazuri mai speciale – chiar fără funcție, casă sau libertate.
PSD a transformat administrația în bordel fiscal și România într-un teren agricol cultivat cu nepotism, corupție și analfabetism funcțional.
Și nu ne mai putem preface că nu vedem.
Ori ne trezim, ori vom trăi foarte curând în versiunea balcanică a unei distopii sud-americane, cu politicieni protejați de gărzi, aleși care nu mai ies pe stradă și popor care urlă nu în parlament, ci în fața sediilor de partid, cu bâte și bidoane de benzină.
Deja fierbe. Și când fierbe, explodează. Și când explodează, nici măcar serviciile nu vor mai putea strânge cioburile unei societăți în care Justiția e complice, presa – cumpărată, iar politica – doar o formă elegantă de jaf în grup organizat.
