M-am săturat de aceleași figuri sinistre care ne invadează casele și mintea de treizeci și cinci de ani. De aceiași comentatori permanenți ai realității, transformați peste noapte în arbitri ai adevărului. De Mihai Gâdea, Victor Ciutacu, Radu Tudor, Alexandrescu și de alții asemenea lor, alături de invitații lor „experți” în toate: oameni care își dau cu părerea despre orice, de la economie la geopolitică, deși adesea vorbesc despre lucruri care îi depășesc. Pentru că sunt complicii celor care au distrus economia și au îngropat țara în datorii.
M-am săturat de aroganța lor, de aerul de superioritate al unor oameni care confundă zgomotul cu competența și opiniile cu adevărul. De șmecheria ridicată la rang de argument și de spectacolul gol în care vorbele țin loc de fapte.
Aștept, în schimb, apariția valorilor reale. A oamenilor care nu trăiesc din comentarii, ci din realizări. A celor care construiesc, nu doar vorbesc despre ce ar trebui construit.
Pentru că o societate nu se ridică prin cei care comentează realitatea, ci prin cei care o schimbă.
Am constatat că mediocritatea nu suportă banalul propriei condiții. Îl simte ca pe o condamnare și, tocmai de aceea, face tot posibilul să-l camufleze. Nu poate deveni valoare, dar încearcă cu încăpățânare să o imite. Se împopoțonează cu titluri, vorbește mult despre sine și își proclamă meritele cu o insistență aproape suspectă. În fond, mediocritatea are o mare problemă: trebuie mereu să explice de ce ar trebui să fie considerată valoroasă. Asta văd în mass-media românească: impostura care se screme să convingă că a ajuns pe merit.
Valoarea, dimpotrivă, nu are această neliniște. Ea nu simte nevoia să se anunțe cu surle și trâmbițe. Nu defilează cu aroganță și nu cere aplauze. Se distinge prin modestie și se legitimează prin fapte. Valoarea nu se proclamă — se recunoaște.
Din păcate, această diferență simplă pare greu de înțeles în România. Aici, zgomotul ține adesea loc de competență, iar siguranța cu care cineva se laudă este confundată cu dovada valorii. Dar adevărul rămâne același, indiferent cât de mult îl acoperă vorbele: nu prin discursuri convingi, ci prin ceea ce faci.
Faptele sunt singura biografie credibilă a valorii.
