Există trei lumi…
Le văd, le simt, le străbat fără voie, ca o umbră căutându-și trupul pierdut.
Lumea opulenței —
un foc orbitor care mistuie tot ce este omenesc.
Aici, fiecare dorință naște o alta, mai flămândă, mai crudă.
Aici, educația nu mai înalță: educația decorează, poleiește aroganța.
Principiile? O colecție de vorbe goale, așezate în vitrine de sticlă, ca niște relicve ale unui zeu demult mort.
Moralitatea? Un joc de oglinzi strâmbe, unde binele și răul dansează îmbrățișați, râzând de prostimea care mai crede în ele.
În lumea aceasta, plăcerea este Dumnezeu și singura suferință este plictisul.
Lumea decenței — o grădină tăcută între două abisuri.
Aici, educația este balsam și scut.
Nu este zgomot, nu este delir, ci o linie dreaptă, ca o scară a sufletului către lumină.
Aici, principiile nu sunt negociabile. Ele cresc din inimă, nu din teamă.
Aici, moralitatea este un arbore bătrân, sub care ne odihnim privirea și speranțele.
Și totuși, cât de fragilă este această lume!
Un singur vânt de lăcomie sau disperare o poate frânge.
Lumea supraviețuirii —
întunericul dens, greu, lipicios.
Aici, foamea nu te lasă să mai visezi, frigul îți îngheață chiar și lacrimile.
Educația? Un ecou slab, o șoaptă de pe alte tărâmuri.
Principiile? Pietre prea grele pe care nu le mai poți căra când îți sângerează tălpile.
Moralitatea? Un lux care moare primul, înainte de demnitate, înainte de vise, înainte chiar de nume.
În această lume, nu trăiești: supraviețuiești, te târăști, te agăți de ziua de mâine cu ghearele murdare ale disperării.
Trei lumi.
Trei feluri de a cădea.
Trei feluri de a uita cine ești.
Și între ele, noi — suflete aruncate fără vină, oscilând între tentație, echilibru și agonie.
Cine ne mai învață să fim oameni?
Cine mai păstrează focul viu când toate luminile cad?
Cine mai poate vorbi despre moralitate când pâinea și onoarea atârnă de același fir de ață?
Poate că singura lume adevărată este cea pe care o purtăm în piept.
Cea pe care nicio opulență, nicio decență, nicio mizerie nu o poate șterge… dacă refuzăm să uităm.
