Baia Mare – Bistrița 31-30
Uneori, când ești pe val, Doamne-Doamne, plictisit să îți tot arate că simțul măsurii nu crește precum aluatul pentru cozonac, îți întoarce spatele. Nu te părăsește, dar te ignoră, așa cum ai ignorat tu regulile când ai deschis șampania înainte de succesul final.
Există în viața asta păcătoasă momente când anumite izbânzi sunt doar succese de etapă, nicidecum atingeri ale vreunui trofeu, dar dacă tu te umpli de suficiență și te crezi invincibil vei bea șampania din sticlă fără să torni în pahar. Astea-s lucruri pe care divinitatea și mediul social ți le strecoară în suflet la antrenamentul pentru viață. Sau, altădată, la pension unde învățai să ții fragila cupă pentru șampanie și să deguști licoarea nu să-i dai drumul pe autostrada gătului.
Sportul este o lucrare a vieții, un job, o slujbă, iar buna purtare sau respectul față de tine și de ceilalți are caracteristica bunului simț, a dragostei. Ce este dragostea? Doamne-Doamne. Și invers. E grea treaba asta cu dragostea, uneori ai impresia că ți s-a umplut podul și te cuprinde lenea. Exact ca atunci când ești condus la trei goluri înainte cu patru minute de finalul unui meci de handbal și tu cuplezi motorul energiei în viteza întâi, iar adversarele cuplează a patra. Bineînțeles, cu podul plin, te uiți în sus și aștepți ajutor divin că doar Dumnezeu este bun și n-o să stea cu spatele la tine până fluieră arbitrul.
Ei, uite că stă, îi pare rău că suferi, dar lecția este lecție. Nu ți-ai făcut temele pentru viață.Iar sportul, handbalul, este viață. „Știți, nu mi-am făcut temele pentru că a bătut vântul, a fost o extorsiune a unui degajament, iar arbitri…”
Scuze de pension, handbal de pension. Doar că mingea nu este cupă pentru șampanie s-o ții cu două degete ca la o serată.
Ai învins? Continuă! Ai pierdut? Asumă-ți! Nu mai bea din sticlă! Așteaptă sărbătoarea. De tine depinde dacă va fi cândva…
