UE a cerut explicații în legătură cu „amendamentul anti-Fritz”, cel care ar putea pune în pericol 770 de milioane de euro din PNRR. Iată că ceea ce unii dintre noi avertizam nu era nici alarmism, nici „userism”, nici apărarea unui om, ci pur și simplu realitatea: România nu mai poate modifica regulile după bunul plac al majorității politice și apoi să pretindă că Bruxelles-ul trebuie să închidă ochii. Comisia Europeană a transmis deja că legea integrității va fi evaluată în cadrul ultimei cereri de plată, iar la Bruxelles există îngrijorări explicite privind respectarea statului de drept și a dreptului UE.
PSD încă trăiește cu impresia că poate păcăli Uniunea Europeană la nesfârșit, comportându-se de parcă nu România a cerșit ani de zile să intre în UE, ci UE ne-a implorat să aderăm.
Nu poți cere să fii primit în casa Europei, să semnezi că îi respecți regulile, iar după ce intri să pretinzi că regulile nu ți se mai aplică.
România a bătut la ușa UE. România a cerut să intre. Statul român și-a asumat condițiile aderării, iar Parlamentul, Guvernul și toate instituțiile statului român au obligația să respecte angajamentele europene și dreptul UE.
Nu Bruxelles-ul trebuie să se adapteze la fiecare combinație politică de la București. România trebuie să-și respecte propriul cuvânt.
Iar dacă unii politicieni visează la restaurarea vechiului model în care partidul stabilește regulile, instituțiile execută, iar legea se mulează după interesul celui aflat vremelnic la putere, n-au decât să viseze.
Doar că visul lor nu mai încape în casa europeană.
PSD se comportă de parcă am intrat în Uniunea Europeană doar ca să luăm banii, în timp ce regulile le respectăm numai atunci când ne convin.
Ei bine, nu mai merge așa!
Când modifici o lege în așa fel încât să lovească, cu o precizie aproape chirurgicală, într-un adversar politic, iar apoi încerci să justifici totul prin artificii juridice și prin votul unei majorități parlamentare, problema nu mai este doar una internă. Devine o problemă europeană. Iar când legea respectivă este și un jalon asumat de România pentru obținerea banilor din PNRR, consecințele nu mai sunt doar politice, ci și financiare.
PSD se comportă însă ca și cum România ar putea spune Bruxelles-ului: „Lăsați-ne în pace, că știm noi mai bine ce facem aici!”
Nu, nu știm mai bine. Pentru că atunci când am intrat în UE am acceptat și niște reguli. Am acceptat că statul de drept, egalitatea în fața legii, independența justiției și respectarea dreptului european nu sunt simple recomandări pe care le aplicăm după inspirația politicienilor. Sunt condițiile apartenenței noastre la această construcție europeană.
Nu poți să modifici legea în funcție de interesul politic al momentului și apoi să te declari european doar pentru că primești fonduri europene.
Și mai este ceva ce PSD, AUR și toți cei care visează la o Românie izolată ar trebui să înțeleagă: UE nu este o casierie de unde venim să luăm bani și apoi plecăm fără să respectăm regulile.
De aceea, dacă vom ajunge vreodată să avem de ales între o Românie guvernată de un tandem AUR–PSD, care se îndepărtează tot mai mult de valorile și regulile europene, și o Românie care rămâne ancorată în UE prin forțe politice dispuse să respecte aceste reguli — PNL, USR, UDMR și oricine altcineva care înțelege ce înseamnă cu adevărat apartenența europeană — atunci alegerea nu mai este una între partide.
Este o alegere între două modele de țară.
Unul în care legea este modificată pentru oameni, pentru interese și pentru adversari politici.
Și unul în care oamenii sunt obligați să respecte legea, iar legea trebuie să fie aceeași pentru toți.
Pentru că în fața legii ori suntem toți egali, ori nu mai vorbim despre stat de drept.
Iar dacă vrem un stat în care politicienii să aibă impunitate, în care majoritatea parlamentară să poată schimba regulile jocului pentru a elimina adversarii și în care apartenența la UE să însemne doar accesul la bani, atunci există o soluție foarte simplă: ne mutăm acolo unde astfel de lucruri sunt considerate normale.
Dar să fie limpede: acolo nu mai este Uniunea Europeană.
