Editorial de opinie
În opinia mea, la cum se prezintă „piața” electorală, marele pericol pentru Nicușor Dan nu vine dinspre adversari, ci dinspre „prietenii” de conjunctură care îl sufocă cu îmbrățișări electorale. PNL, USR și UDMR – partide obosite, fără suflu, fără viziune și cu lideri șlefuiți în combinatorică, nu în competență, care s-au prostituat cu PSD – se agață de imaginea lui Nicușor ca de colacul de salvare pe Titanic. Nu-l vor ajuta, ci, eventual, îl vor trage în jos, pentru că imaginea lor este extrem de sifonata, datorita asocierii cu PSD.
În lipsă de valori și de oameni credibili, aceste formațiuni reciclate politic își fac selfie-uri cu singurul personaj care încă inspiră o brumă de încredere. Iar în acest circ politic, Nicușor riscă să joace, fără voie, rolul salvatorului de impostori.
PSD, etern cameleon, adulmecă vântul schimbării ca un câine de vânătoare fără stăpân. Fără coloană vertebrală, dar cu un excelent simț al oportunității, cochetează cu ideea de opoziție doar pentru că a mirosit sânge politic în creșterea AUR. Ce nu face PSD pentru o coaliție toxică, dar majoritară? În această horă a ipocriziei, Ciolacu se ține cu dinții de șefia partidului, ca un patron de bodegă care aude că vine controlul sanitar – speră să prindă și el o masă la banchetul puterii, chiar dacă se ține într-o cârciumă populistă.
Tot acest balamuc pleacă, de fapt, de la un vot de sancțiune. Incontestabil și profund, cartonașul roșu arătat de electorat clasei politice a destabilizat un sistem construit pe minciună, manipulare și aparențe. Iar pentru niște politicieni crescuți în laboratoarele imposturii, adevărul votului popular este mai periculos decât orice adversar politic. Sistemul nu știe cum să gestioneze sinceritatea străzii, a urnelor. Așa că improvizează, se aliază, mimează reforme, doar-doar va supraviețui încă o rundă.
În ritmul ăsta, nu peste mult timp, Nicușor Dan va fi trecut în CV-ul tuturor partidelor, ca fost coleg de idealuri și locomotivă de campanie. Dacă tace, îl mănâncă hienele reformiste; dacă vorbește, riscă să fie transformat în țap ispășitor. Într-o țară unde politica e sport de contact fără arbitru și cu reguli inventate pe loc, singura strategie câștigătoare pare să fie aceea de a părea curat în timp ce te murdărești cu stil. Iar asta, din păcate, o știu prea bine toți actorii politici.
Morala? În România și sfinții riscă să ajungă compromiși, dacă stau prea mult în poză cu farisei gen Ciolacu și colaboratorii săi apropiați.
