Bătălia pentru șefia ANRE se dă, în stil mafiot, între corporațiile care vor să jefuiască populația!

0
189

Eternul principal favorit pesedist la portofoliile din energie, Iulian Iancu, deși se dă populist, în realitate, se pare, e un șmecher oportunist, aflat în „solda” corporațiilor multinaționale! De ce spun asta? Din experiență! În 2013, confirmându-mi (încă o dată) statutul de „rebel” al Gărzii Financiare (recunosc că acest „libertinaj”, care a stresat ani de-a rândul, mafia politică, a contribuit la desființarea instituției, pentru că mafia politică românească, nostalgică după sistemul dictatorial comunist, nu concepe să existe instituții nesubordonate și neobediente politic), am „nesocotit” liniile directoare ale șefimii obedientă politic și am procedat la sancționarea contravențională a corporațiilor „METRO” și „SELGROS”, pentru neutilizarea casei de marcat fiscale (obligatorie în cazul comerțului cu amănuntul) și pentru vânzarea tip en-gros și en-detail din aceeași suprafață de vânzare. Erau încălcări ale legii care se știau de multă vreme, pentru care exista „interdicție politică” de constatare, adică erau tolerate. Deci, am sancționat contravențional (și, complementar, am dispus suspendarea activității) pentru încălcarea prevederilor OUG 28/1999 și OG 99/2000. În prealabil, ca să „testez terenul” (sub aspectul corectitudinii justiției în interpretarea legii), am sancționat o societate cu capital 100% românesc, ce practica același gen de activitate, cash and carry (adică o societate ce nu reprezenta o corporație multinațională), pentru aceleași fapte. A fost vorba de „ALMIRA TRADE” SRL din Timișoara. Firesc, „ALMIRA TRADE” a contestat Procesul-verbal de contravenție în justiție, iar Tribunalul Timiș a menținut sancțiunea, printr-o sentință definitivă și irevocabilă, ca fiind corect aplicată. Cu precedentul „verificat” și „testat”, am „recidivat” în cazul „greilor” comerțului, „METRO” și „SELGROS”. Surpriză! În cazul „greilor”, „filmul și scenariul” n-au mai fost aceleași, ci s-au derulat în alte condiții, în altă regie și în alt decor, de parcă nu mai eram în România în care se derulase procesul „ALMIRA TRADE”, ci in altă țară, unde nu există stat de drept, ci doar voința celor puternici, care știu să manipuleze sistemul juridic, cu sprijinul mafiei politice. În consecință, reacția „METRO” și „SELGROS” a fost o lecție dură, devoalând cealaltă față a capitalismului „de cumetrie”, adică de tip mafiot. O experiență în urma căreia am învățat că legea, statul de drept și democrația (adică egalitatea în fața legii) sunt valabile doar teoretic și demagogic, adică pentru cei „mici”, nu și pentru cei „mari” care știu cum să manipuleze sistemul politic în favoarea lor. Concluzia? Mafia politică demonstrează că legea e relativă în funcție de puterea financiară și de puterea de influență!

Show-ul a început cu un scandal monstruos, declanșat de unul din șefii Gărzii Financiare din acea perioadă, Gabriel Cărbunaru (astăzi șef la Direcția Generală Antifraudă), care – așa cum îi stă bine oricărui obedient, ce-și datorează poziția slujind, necondiționat, puterea -, a dispus o anchetă administrativă, în paralel cu detașarea mea în vamă (unde eram împuternicit să număr tirurile cu mărfuri, ca să știe șefimea politică cât să încaseze din comerțul cu legume-fructe, carne, etc., mai concret, câtă șpagă să se ia). Ca „tacâmul să fie complet”, ordinul detașării mele și anchetei administrative venise, se pare, direct de la ministrul de finanțe, celebrul liberal, Daniel Chițoiu, în urma „plangerilor” directorilor „METRO” și „SELGROS” (pentru „METRO”, a „pledat”, se pare, chiar Ion Țiriac), deranjați de tupeul meu profesional și de statutul neconformit al Gărzii Financiare.

După ce ancheta administrativă a constatat că respectasem legea, fără nici o abatere de la regulament și după ce am blocat în instanță detașarea, pentru „muștruluială” m-am ales cu o „audiență”, fostul șef al ANAF, Șerban Pop (altă hahalera numită politic, al cărui cariera s-a finalizat cu condamnare pentru corupție).

La întâlnirea cu Șerban Pop, m-am prezentat „blindat”, cu două bibliorafturi de documente, din care rezulta că, pe lângă faptele pentru care au fost sancționate, „SELGROS” și „METRO” se mai înfruptasera, încălcând legea și din TVA (cu vreo câteva milioane de euro), operând livrări intracomunitare fictive de mărfuri, către societăți fantomă din Ungaria și Bulgaria). Fiind, inspirat, m-am prezentat la șeful ANAF însoțit de un procuror DIICOT, astfel că”muștruluiala” pregătită s-a transformat într-o analiză profesională, în urma căreia, Șerban Pop a realizat și a recunoscut că fusese manipulat de Gabriel Carbunaru (cel care ar fi trebuit să fie de partea legii, nu a corporațiilor ce-au încălcat legea), privind modul in care fuseseră sancționate cele doua corporații, „METRO” și „SELGROS”, respectiv i se spusese că ar fi fost un abuz (Apropo! Multe lucruri s-ar schimba în bine, dacă adevărul ar fi spus întotdeauna și n-ar exista frica de repercusiune).

În ce privește livrările intracomunitare fictive, invocând că în cadrul ANAF există o lucrare privind livrările intracomunitare efectuate de „METRO” și „SELGROS”, toate documentele cu care m-am prezentat la întâlnire au fost înmânate, la sugestia șefului ANAF, șefului de cabinet al șefului ANAF, Claudiu Codrea. Rezultatul? Nu s-a făcut nici o verificare din partea ANAF și nu s-a încheiat niciun act de control. Din contra, se pare, pentru că a „înmormântat” definitiv, lucrarea, Claudiu Codrea a fost „recompensat”, la scurt timp după „vizita” mea la Șerban Pop, cu o funcție înaltă la Direcția Generală Antifraudă. Concluzia? Dacă vrei să promovezi și să faci carieră, „lingi clanțele” politicienilor și te oferi să nu-ți indeplinesti atribuțiile de serviciu, din contra, promiți să protejezi clientela politică! E rețetă sigură pentru succes profesional!

Interesant este însă cum s-a finalizat acțiunea deschisa de „SELGROS” și „METRO”, împotriva procesului-verbal de sancționare! În „ecuație”, pentru că timpul presa – acțiunea fiind pe rolul instanței -, intervine, nimeni altul decât celebrul populist al energiei, Iulian Iancu. Cum s-a ajuns la el, naiba știe! Ce se știe e că a rezolvat „problema”! Printr-un amendament, al cărui autor era chiar Iulian Iancu, se modifică OUG 28/1999, în sensul că toate retailurile ce utilizează metoda cash and carry, sunt scutite de la utilizarea casei de marcat fiscale. De asemenea, același Iulian Iancu, printr-un alt amendament (care-i poarta semnătura), a forțat modificarea și a OG 99/2000, în favoarea „SELGROS” și METRO, cărora, sub justificarea că practică forma de comerț cash and carry, li s-a permis vânzarea en-gros și en-detail din aceeași suprafață, cash and carry nefiind considerate nici comerț cu amănuntul nici en-gros, ci ceva „extraterestru”, adică fără respectarea vreunei reguli. În concluzie, românul care a încălcat legislația („ALMIRA TRADE”), după decizia justiției, a rămas bun de plată și cu activitatea suspendată, pentru că n-a avut un politician, gen Iulian Iancu, care să depună amendamente pentru modificarea legii (adică să facă trafic de influență pentru el), în timp ce corporațiile, gen „METRO” și „SELGROS”, având un pion, Iulian Iancu, în Parlament, au schimbat legea în favoarea lor, demonstrând că, atunci când ai „omul potrivit la locul potrivit”, poți încălca legea după cum îți convine financiar. Dacă – deși nu era domeniul său de activitate -, Iulian Iancu a intervenit, în Parlament, introducând amendamente pe ordinea de zi (culmea, după ce dezbaterile erau încheiate), pentru a scăpa doua corporații multinaționale de aplicarea și efectele aplicării legii (instanța de judecată a fost obligată să aplice legea mai favorabilă), la ce ne putem aștepta după numirea în fruntea ANRE, a acestui individ, într-un post pe care si-l dorește cu atâta ardoare? Credeți că Iulian Iancu, având în vedere antecedentele, se va lupta pentru a promova și apăra interesul cetățeanului sau al României? Pe naiba! Păi, când a depus amendamentele pentru modificarea OUG 28/1999 și OG 99/2000, Iulian Iancu nu știa ce face, respectiv că discriminează firmele românești în fața corporațiilor multinaționale și introduce un factor de concurență neloială, adică intervenția incorectă a statului în piața concurențială? Ale cui interese le-a servit, atunci, când a creat această discriminare, Iulian Iancu? Ale firmelor românești (SRL și AF), obligat să utilizeze casa de marcat fiscală pentru orice operațiuni comerciale cu amănuntul sau ale unor corporații, care, deși vând cu amănuntul, sunt scutite de utilizarea casei de marcat fiscală (în aceste condiții ei nu sunt nici obligați să se lege la serverul ANAF!?), concurând, neloial, firmele românești? Or, cu asemenea antecedente, ne putem aștepta ca Iulian Iancu să servească interesele cetățeanului român în cazul comerțului cu energie? Să fim serioși și să nu fim naivi! Sunt convins că pentru ca Iulian Iancu să ocupe funcția la ANRE, se bat multe corporații și, cu siguranță, printre ele se numără, în special, „LUKOIL” și „GAZPROM”, cu antecedente grave în ce privește înșelarea consumatorului român (personal, am sancționat „LUKOIL” pentru comerț cu carburanți contrafăcuți)! Iancu n-a fost propus aiurea, la șefia ANRE: a fost citit, cântărit și evaluat, pentru că are experiență și pedigree adecvat, deci corespunde cerințelor corporatiste, nu? Și, mai mult, e șmecher și credibil și știe să „adoarmă” vigilența consumatorului, pe care-l îmbată cu promisiuni mincinoase! Știe să mimeze, destul de convingător, că, el, Iulian Iancu, apără, exclusiv, interesele populației, în timp ce, pervers, e un as în a opera contrariul, justificând, precum toți cei ce administrează politic domeniul energiei, că n-a avut altă alternativă din cauza liberalizării pieței! E la modă, nu?

COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here