Se pare că Nicușor Dan are dreptate: se va forma o majoritate. Însă nu vă lăsați înșelați de haina „europeană” cu care va fi gătită această mireasă politică. Nu va fi o majoritate a coloanei vertebrale, ci una a genunchilor plecați; nu una care să slujească cetatea, ci una care să o asedieze din interior. Ne pregătim pentru o nouă reprezentație de teatru de bâlci în stil fanariot, marca PSD, unde morala e o monedă de schimb devalorizată, iar singura ideologie e „prostituția de catifea” pentru un loc la masa unde se tranșează ciolanul puterii.
Meniul acestei nunți politice? Resursele minerale, energia țării și banii publici – seva acestui popor, oferită la tavă pe altarul compromisului. Atunci când arunci la gunoi busola occidentală – transparența, meritocrația și justiția – și schimbi demnitatea pe un scaun căptușit cu piele, nu te „adaptezi”, ci devii complice. Devii un simplu personaj în piesa care rulează de 36 de ani: continuarea unui totalitarism cu gene rusești, unde grupurile de oportuniști nu sunt partide, ci agenții de turism spre bogăția statului.
Asta pare să binecuvânteze Nicușor Dan prin rolul său de mediator: o nouă formulă de alchimie politică prin care aurul țării se transformă în vile pentru clientela oligarhică. Va fi o coaliție „pestriță”, un concubinaj între PSD, UDMR și acea aripă din PNL care suferă de foame cronică de putere, totul sub privirea complice a celor de la AUR, care vor primi probabil drept „pomană” câteva sinecuri de aur.
Din păcate, Nicușor pare gata să valideze acest armistițiu cu baronii. Este victoria garantată a celor care văd statul ca pe o vacă de muls, unde profitul de 40% este asigurat prin semnături date în spatele ușilor închise – o realitate confirmată chiar de șeful ANAF, care sună mai degrabă a rechizitoriu decât a statistică. Este triumful „nababilor de stat”, acei CEO de mucava care încasează salarii de Wall Street în timp ce instituțiile lor se scufundă în pierderi.
Sub bagheta unui „mediator” care pare să fi confundat rolul de președinte cu cel de supraviețuitor, România se pregătește să aplaude, încă o dată, victoria oligarhiei. Justiția rămâne o vioară mută în orchestra mafiei, iar administrația – o armată de lipitori politizate. Soluția președintelui? Să nu tulbure somnul și ospățul adevăraților stăpâni: cei care jefuiesc bugetul în timp ce poporul privește, cu speranța că, poate de data asta, „majoritatea” chiar va fi pro-europeană. Dar vulturul de pe stemă pare să fi fost înlocuit de un porumbel rătăcit în curtea unor lupi flămânzi.
