Adevărul a devenit o marfă relativă în România anului 2026, depinzând direct de gradul de educație și de capacitatea de a gândi critic. Pentru un electorat captiv, „covorul fermecat” este o realitate tangibilă dacă promisiunea vine de la idoli politici. Recent, asistăm la o nouă ofensivă propagandistică: atacarea listării la bursă a activelor statului sub pretextul fals că „cetățeanul va fi deposedat de avere”.
În România anului 2026, adevărul a devenit un lux pe care doar cei cu gândire critică și-l mai permit. Pentru restul, propaganda servită pe tavă de „idoli” politici transformă falimentul în mândrie națională. Asistăm astăzi la un spectacol grotesc de manipulare: PSD, arhitectul devalizării României post-decembriste, pozează în salvatorul companiilor de stat, în timp ce aceste „găuri negre” înghit miliarde din impozitele noastre.
Să ne amintim: petrolul, gazele, pădurile, siderurgia, industria chimică și telefonia au fost deja înstrăinate sau distruse sub atenta supraveghere a celor care acum strigă „hoții”.
Datele oficiale recente sunt devastatoare. Cele aproximativ 1.500 de companii de stat au acumulat pierderi istorice de circa 14 miliarde de lei. Această sumă uriașă, echivalentul a cinci spitale regionale pierdute în neant, este prețul pe care tu, cetățeanule, îl plătești pentru „onoarea” de a fi proprietar doar cu numele.
Doar în cadrul unui program-pilot recent, au fost luate la bani mărunți 22 de companii care au reușit performanța de a acumula datorii bugetare de 4,2 miliarde de lei. Printre campionii falimentului se numără:
– CFR Marfă: cu datorii de peste 1,2 miliarde de lei, programată pentru faliment până la 31 mai 2026;
– SNCFR SA: alte 1,28 miliarde de lei în datorii;
– TAROM: pierderi nete de 186 milioane de lei doar în ultimul an raportat;
– Metrorex (57 milioane lei, estimat pentru 2025);
– Romaero (556 milioane lei)
Ipocrizia sub steag tricolor
Absurdul situației este flagrant. Nu ne-a deranjat cedarea resurselor strategice care ne afectează direct facturile și supraviețuirea, dar ne scandalizăm când actuala guvernare încearcă să oprească hemoragia financiară din companii de stat falimentare. Aceste „găuri negre” nu au adus niciodată dividende cetățeanului. Dimpotrivă, românul a plătit dublu: o dată prin lipsa serviciilor și a doua oară prin taxe majorate pentru a acoperi pierderile generate de managementul politic
Este o nerușinare fără margini ca partidul care a înstrăinat resursele vitale — de la Petrom la Sidex și de la păduri la telefonia națională — să urle astăzi „nu ne vindem țara”. Nu i-a deranjat cedarea resurselor care ne controlează facturile și viața, dar fac scut în fața unor active falimentare care servesc doar la hrănirea „băieților deștepți”.
Întrebarea de bun-simț care spulberă orice manipulare este una singură: ce ai primit tu, cetățeanule, personal, din administrarea de stat a acestor companii?
Răspunsul este un „nimic” răsunător. În loc de dividende sau servicii de calitate, ai primit doar taxe majorate pentru a cârpi un management politic dezastruos. În timp ce tu strângeai cureaua, ei încasau șpăgile corporațiilor care au devalizat România sub protecția înaltă a mafiei PSD.
Astăzi, fostele elite transpartinice te sfidează obscen cu averile lor clădite pe ruinele industriei naționale. În timp ce tu te întrebi cum să mai achiți facturile, ei își etalează vilele din Elveția și de pe Coasta de Azur, se plimbă prin magazinele de lux de pe Champs-Élysées sau își verifică hotelurile din Miami. Acolo, în paradisurile lor private, sunt de fapt „dividendele” tale și profitul real al activelor statului. Ei au rămas cu luxul global, iar tu te-ai ales cu praful de pe tobă și cu factura pentru pierderile lor.
În aceste circumstanțe, în care opulența lor este direct proporțională cu sărăcirea ta, a celui care muncești cinstit, crezi că mai ai ceva de pierdut prin listarea la bursă sau privatizarea acestor găuri negre?
Din contră! Singurul lucru pe care îl vei „pierde” este obligația de a mai finanța, din propriul buzunar, dezmățul și nepotismul unor consilii de administrație ticsite cu amante, fini și sinecuriști de partid. Odată cu ieșirea statului-căpușă din schemă, nu vei mai fi forțat să privești neputincios cum „băieții deștepți” își clădesc imperii exploatând activele care, pe hârtie, îți aparțin și ție, dar care în realitate te sărăcesc zi de zi.
Să ne întrebăm onest: ce s-ar întâmpla dacă la „Hidroelectrica, „Romgaz”, „Transgaz”, „Portul Constanța” sau „Poșta Română” ar interveni un management privat, bazat strict pe competență și profit și ar dispărea celebrele sinecuri numite „consilii de asministrație”?
Ar avea cetățeanul de pierdut dacă prețurile la energie și gaz s-ar alinia real la cele europene? Să nu uităm că, sub „grija” managementului PSD și a băieților deștepți, România a avut printre cele mai mari prețuri din UE, în ciuda resurselor noastre interne.
L-ar deranja pe român dacă „CEC Bank” ar deveni o bancă performantă, orientată spre profit și client, în loc să fie pușculița și sponsorul clientelei de partid? Ar fi o tragedie dacă „Portul Constanța” ar deveni cu adevărat rentabil și operațional, odată cu extirparea mafiei fiscale care îl sugrumă de decenii?
Răspunsul este evident. Cetățeanul nu pierde „averea statului”, ci pierde lanțurile unei mafii care i-a vândut resursele vitale și i-a lăsat în schimb factura pentru incompetență. Privatizarea și listarea nu înseamnă „vânzarea țării”, ci eliberarea ei de sub managementul prădător.
Astăzi, folosind paradoxal tocmai banii storși din exploatarea discreționară a resurselor noastre, PSD cumpără conștiințe și finanțează articole care plâng, cu lacrimi de crocodil, soarta activelor de stat. În realitate, asistăm la o manipulare grosolană a ignoranței, o reciclare cinică a celebrului slogan ilescian „Nu ne vindem țara”.
Acest slogan n-a fost niciodată un crez patriotic, ci un paravan toxic în spatele căruia s-a clădit cea mai de temut mafie din regiune – un sistem care a devorat resursele naționale doar pentru a umple buzunarele „băieților deștepți”. Este culmea tupeului politic ca aceiași actori care au semnat devalizarea „Petrom”, „Electrica Distribuție”, „Sidex” sau „Distrigaz”, a marilor obiective industriale privatizate pentru dezvoltări imobiliare, să simuleze acum grija pentru „avuția națională”. Nu averea poporului o apără ei, ci dreptul exclusiv de a o mulge în continuare, departe de ochii transparenți ai Bursei.
În concluzie, articolele care atacă astăzi listările la Bursă nu sunt altceva decât comenzi plătite pentru a proteja sistemul de căpușare. Cetățeanul a fost deposedat de resurse încă din 1990, de pe vremea FSN. De 35 de ani, PSD este proprietarul de facto, administrând „avutul obștesc” ca pe propria moșie. De fapt, această manipulare grosieră este un test de inteligență pentru societatea civilă.
Însă, marea tragedie nu este că statul vinde pachete minoritare pentru a atrage capital și transparență, ci că mulți români preferă încă postura „intelectul în vacanță”. Pentru că sloganul „noi muncim, noi nu gândim” este mereu actual, fiind combustibilul care menține această mafie la putere. Dacă nu te trezești acum, vei continua să finanțezi pierderile lor, în timp ce ei îți vor spune, cu un zâmbet cinic, că îți apără „bogăția”.
