E dovada că statul român nu mai e stat, ci o captură – un animal sedat, jupuit de viu și vândut la kilogram. Și să nu uităm: singura resetare posibilă nu mai e reforma, ci falimentul, pentru că boala e prea avansată și doctorii sunt chiar hoții din farmacie.
Eu am avertizat de la început: în afara impozitării pensiilor peste 3000 lei, a tăierii unor sporuri la unii bugetari (nu la sinecuriști) și a creșterii TVA și a impozitelor pe locuinte, terenuri si autovehicule,l – care lovesc, exclusiv, în populația săracă- Bolojan nu va putea face nimic. Cunosc prea bine forța crimei organizate, care și-a subordonat toată clasa politică. Săracul Bolojan a crezut că PSD, PNL și UDMR vor reforma statul si vor fi de bunăcredință! A fost ca un copil care intră cu un pumn de sarmale în cotețul porcilor și speră să plece cu ele intacte.
România a ajuns captivă grupărilor de crimă organizată care devalizează economia ca pe un bancomat personal. Politicienii? Nici măcar nu mai sunt politicieni. Sunt niște ventriloci fără talent, portavoce și marionete ale mafiei. Se bat cu pumnii în piept la televizor, dar în realitate nu pot nici să clipească fără aprobarea „nașului” din umbră.
Inflație? Incapacitate de plată? Spectrul falimentului? Nu contează! Ei sunt ca hoții de buzunare din tramvai: dacă mai e un pas până la portofel, nici sirena poliției nu-i clintește. Întâi prada, după aia inventăm scuze, comisii, „soluții europene”.
Demisia lui Bolojan e, de fapt, o lecție crudă: naivitatea e fatală atunci când intri cu idei de reformă într-un abator condus de măcelari politici.
