România a trecut în aceste zile un nou prag psihologic: euro a depășit 5 lei. Pentru unii, e doar o cifră. Pentru cei care înțeleg mecanismele economice, este începutul unui test dur de încredere în soliditatea economiei. Nu este, încă, o criză valutară în sensul clasic. Este însă o criză de încredere – și aceasta este, de cele mai multe ori, fatală pentru economiile fragile.
Intervenția BNR, în sine, nu este greșită. Dar este insuficientă. În spatele celor peste 3 miliarde de euro „arși” în două zile pentru a ține leul în viață nu există, din păcate, o strategie fiscală, un plan guvernamental coerent sau un mesaj politic responsabil. Avem în schimb promisiuni cu iz de pamflet: dobânzi zero, benzina la 1 leu, canal Dunăre–Marea Caspică.
În acest timp, cursul valutar sare, inflația pândește din colț, iar randamentele la titlurile de stat cresc brusc cu peste 1%, semn clar că piața penalizează improvizația, guvernarea catastrofala Ciolacu și haosul creat de politicieni populisti, diletanții, de tip Simion.
România nu mai are luxul de a se preface. Un leu slab înseamnă importuri mai scumpe, combustibil scumpit, prețuri în creștere, dobânzi ridicate, blocaje în creditare, scădere a consumului și, inevitabil, cel mai grav, insolvențe și șomaj, care scad baza de impozitare și măresc rapid deficitul bugetar. Este drumul rapid și incontestabil spre recesiune. Nu mai vorbim de scenarii. Vorbim de fapte.
Pericolul cel mai mare nu vine însă din cursul euro-leu. Vine din baletul populist practicat cu cinism de partide și leaderi iresponsabili care, cu un amatorism incredibil, deși cheltuie sume uriașe pe consultanță, vând iluzii unui electorat sărăcit și confuz, fără să realizeze ce efect au în piața economică.
Iar piețele nu iartă și reacționează deja negativ la spectrul ascensiunii unor lideri politici care flutură sloganuri naționaliste, dar alungă investitorii și blochează finanțarea externă, pentru că habar n-au ce însemnă și cum funcționează o economie integrată și piața liberă. Iar când România nu își mai poate acoperi deficitul bugetar, nu mai poate plăti pensii și salarii, vine dezastrul, pe care diletantismul, discursul naționalist, populist și extremist nu-l pot evita.
Cum poți evita catastrofa? Simplu. Este nevoie de măsuri clare, urgente, precum: un plan fiscal onest și credibil, chiar dacă dureros, care să mențină stabilitatea economică, respectiv predictibilitatea în sectorul privat, sector ce reprezintă motorul economiei și generatorul de taxe și impozite; stoparea retoricii populiste care compromite și ultimele urme de încredere, arătând efectele grave ale acesteia în economie; coerență între guvern, BNR și Parlament, în adoptarea unor masuri radicale privind reducerea deficitului bugetar, asumandu-se efectele unor masuri oportune; intensificarea mesajelor ferme, profesioniste, transmise piețelor internaționale.
Azi, România nu este, încă, în colaps. Dar mâine poate ajunge acolo, dacă nu ne trezim. Deocamdată, rezervele valutare ale BNR sunt solide, sistemul bancar este oarecum stabil, datoria publică este încă gestionabilă și, să nu uităm cel mai important aspect, suntem în UE. Dar toate acestea pot fi erodate rapid de o combinație letală: populism politic, incompetență administrativă și cedare la presiuni externe, contrare intereselor României ca membră a UE.
Chiar dacă nu în totalitate, analistul Iancu Guda are dreptate: „Se ard prea mulți bani, prea repede, cu efecte modeste.” Iar avertismentul său nu e un simplu comentariu economic. Este un apel la luciditate. Cei care înțeleg gravitatea momentului trebuie să se mobilizeze. Nu doar prin vot, ci și prin atitudine. România nu mai poate fi condusă de iluzii și promisiuni fantasmagorice. Diletantismul și amatorismul, mascate de populism, nu sunt niciodată soluția.
Cert este că leul a trecut de 5. Și nu e OK, dar nici o catastrofă. Întrebarea reală este: va mai rezista România sărăcirii colective și manipulării politice? Cât timp? Asta e dilema care reprezintă adevărata problemă.
