Nu există perfecțiune nicăieri în lume. Pretutindeni există o luptă permanentă între bine și rău. Între cei care produc și cei care trăiesc din munca altora. Între adevăr și minciună. Între pace și război. Între oamenii cinstiți și cei care aleg furtul. Între inteligență și prostie. Între educație și ignoranță. Între respectarea legii și șmecheria ridicată la rang de virtute.
Aceste confruntări sunt firești și vor exista cât va exista omul. Diferența dintre state nu este dată de existența răului, ci de măsura în care acesta este ținut sub control. De puterea instituțiilor de a-l limita și de capacitatea societății de a-l sancționa.
În democrațiile consolidate, răul există, dar nu conduce. Nu stabilește regulile jocului. Instituțiile funcționează suficient de bine încât să protejeze cetățeanul, iar legea rămâne mai puternică decât interesele unor grupuri. Oamenii pot munci, pot investi, își pot crește copiii și își pot construi viitorul având convingerea că statul le este partener, nu prădător.
În schimb, acolo unde instituțiile sunt capturate de interese politice și economice, răul încetează să mai fie excepția și devine regula nescrisă. Competența este privită ca un pericol, iar obediența devine criteriul principal de promovare. Funcțiile publice nu mai sunt ocupate pentru a servi interesul general, ci pentru a proteja rețele de influență și privilegii. Statul nu mai este administrat, ci exploatat.
Din păcate, aceasta este imaginea pe care o văd astăzi în România.
Nu spun că fiecare funcționar este corupt sau că fiecare instituție este compromisă. Ar fi nedrept față de oamenii care încă își fac meseria cu profesionalism și demnitate. Dar, după zeci de ani în care am văzut din interior mecanismele administrației, nu mai pot considera ceea ce se întâmplă drept simple accidente. În prea multe instituții ale statului, răul a devenit dominant acolo unde există interese politice sau financiare importante. Nepotismul, clientelismul, traficul de influență și impostura nu mai reprezintă excepții, ci mecanisme de funcționare.
Cea mai mare dramă nu este existența răului. Răul a existat întotdeauna. Drama este că nu se mai ascunde. Nu se mai teme. Nu mai simte nevoia să se justifice. A ajuns să ocupe funcții de conducere, să stabilească reguli, să administreze bugete uriașe și, uneori, să-i marginalizeze tocmai pe cei care încearcă să respecte legea și interesul public.
De aceea, ceea ce vedem în ultimele luni depășește limitele unei competiții democratice normale. Este o luptă fără scrupule pentru putere și pentru controlul banului public. Funcțiile sunt disputate cu o înverșunare care nu poate fi explicată prin dorința de a servi cetățeanul, ci prin avantajele pe care le oferă controlul resurselor statului.
România traversează una dintre cele mai periculoase perioade de după 1989. Instabilitatea politică, reformele întârziate, slăbirea autorității statului și degradarea administrației creează un teren fertil pentru extremism, populism, propagandă și influențe externe ostile. Un stat slăbit din interior devine întotdeauna vulnerabil în fața celor care urmăresc să-l dezbine și să-l controleze.
În opinia mea, România are nevoie urgent de o reașezare politică profundă, care să ofere o majoritate stabilă, capabilă să guverneze pe baza competenței și a interesului național, nu a compromisurilor permanente dintre grupuri de interese. Fără o asemenea schimbare, vom continua să administrăm crize, nu să construim viitorul.
Recunosc că, după tot ce am văzut într-o viață petrecută în contact direct cu realitățile administrației publice, mi-am pierdut de mult încrederea într-o victorie deplină a binelui. Am învățat să-mi protejez liniștea, să nu-mi las caracterul modelat de degradarea din jur și, mai ales, să nu mă compromit pentru avantaje trecătoare.
Dar asta nu înseamnă că trebuie să tăcem.
Poate că răul nu va fi învins niciodată definitiv. Însă fiecare generație are obligația morală de a-i pune limite. Pentru că victoria deplină a răului nu începe atunci când oamenii răi devin puternici. Începe atunci când oamenii cinstiți încetează să mai spună adevărul.
