Domnule politician,
Vă rog să încetați să mai fluturați, la fiecare discurs, această formulă obosită și golită de conținut: „interesul național”. Ați transformat-o într-o lozincă universală, bună pentru orice situație, de la creșteri de taxe până la împărțirea funcțiilor, de la contracte publice dubioase până la sacrificarea promisiunilor electorale.
De fiecare dată când nu aveți argumente, invocați „interesul național”. De fiecare dată când trebuie justificată o alianță împotriva propriilor principii, apare „interesul național”. De fiecare dată când cetățenii sunt puși să suporte costurile incompetenței, corupției sau privilegiilor, ni se spune că totul se face în numele „interesului național”.
Dar ce înseamnă, concret, acest interes național?
Rareori explicați sau nici nu încercați să explicați. Și și mai rar demonstrați.
În practică, ceea ce numiți dumneavoastră „interes național” se dovedește adesea a fi interesul grupurilor de influență, al clientelei politice, al monopolurilor privilegiate, al celor care exploatează resursele țării și consumă fără măsură banii publici. Interesul celor conectați la putere. Interesul celor care prosperă indiferent cine câștigă alegerile.
Cetățeanul, în schimb, rămâne mereu la finalul listei.
Într-o democrație autentică, statul nu reprezintă un scop în sine. Instituțiile nu există pentru a se servi pe ele însele. Politicienii nu sunt stăpânii societății, ci mandatarii ei. Sensul existenței dumneavoastră în funcția publică este apărarea drepturilor, libertăților și prosperității cetățeanului.
De aceea, înainte de a vorbi despre interesul național, ar trebui să răspundeți la câteva întrebări simple:
Este în interesul cetățeanului să plătească taxe tot mai mari pentru a întreține privilegii și sinecuri?
Este în interesul cetățeanului ca resursele publice să fie administrate netransparent?
Este în interesul cetățeanului ca meritocrația să fie înlocuită cu obediența politică?
Este în interesul cetățeanului ca instituțiile statului să fie transformate în instrumente de partid?
Dacă răspunsul este nu, atunci nici nu poate fi vorba despre un autentic interes național.
Adevăratul interes al unei națiuni nu poate fi separat de interesul cetățenilor săi. O națiune nu este o abstracțiune birocratică. Nu este o clădire guvernamentală, un partid, un serviciu secret sau o rețea de privilegiați. O națiune este formată din milioane de oameni reali, cu probleme reale, cu drepturi reale și cu speranțe reale.
Când cetățeanul este sărac, umilit și lipsit de perspectivă, nu există interes național, indiferent cât de frumos sună discursurile oficiale.
Când cetățeanul este mințit, iar votul său este folosit pentru a legitima înțelegeri făcute pe ascuns, nu există interes național.
Când legea nu este egală pentru toți, iar puterea devine instrument de protecție pentru anumite grupuri, nu există interes național.
Există doar ipocrizie politică.
Nu vă mai ascundeți, așadar, în spatele unor formule solemne. Vorbiți despre lucruri concrete: despre salarii, pensii, educație, sănătate, libertate, siguranță, justiție și oportunități. Vorbiți despre ceea ce schimbă efectiv viața oamenilor.
Pentru că interesul cetățeanului poate fi măsurat. Poate fi verificat. Poate fi evaluat.
În schimb, „interesul național” a devenit, în mâinile multor politicieni, o perdea de fum convenabilă, în spatele căreia se ascund compromisuri, trădări și favoruri acordate grupurilor privilegiate.
Nu mai invocați națiunea pentru a justifica ceea ce nu puteți explica cetățeanului.
Într-o democrație, cetățeanul nu există pentru stat. Statul există pentru cetățean.
Iar atunci când interesul cetățeanului este sacrificat, orice discurs despre interesul național devine doar o formă elegantă de demagogie.
