Trăim într-o realitate fetișizată, în care prostia a fost ridicată la rang de virtute, iar mediocritatea a devenit politică de stat. Materialismul dialectic – această doctrină care promitea „eliberarea” omului de sub tutela lui Dumnezeu – a reușit ceva mult mai grav: l-a eliberat de rațiune, de criterii, de rușinea propriei incompetențe.
A creat o lume în care totul este inversat: valoarea e suspectă, inteligența e incomodă, competența e periculoasă. În schimb, amatorismul este promovat, impostura e recompensată, iar ignoranța e certificată cu diplomă.
Proletcultismul nu a dispărut. S-a mutat în costume scumpe, în academii pompoase și în discursuri pline de cuvinte mari, dar goale.
În locul meritului, avem carnetul de partid. În locul caracterului, loialitatea de gașcă. În locul educației reale, simulacrul educațional. Cei lipsiți de morală, condamnați sau compromiși, sunt reciclați drept „elite politice”. Hoțul devine martir, mediocrul devine lider, iar imbecilul – vizionar.
Modelul originar? Ceaușescu. Patru clase, ucenic ratat la cizmar, fără liceu, fără studii superioare, fără cultură, fără limbă străină. Un analfabet funcțional ridicat la rang de „geniu al Carpaților” de un sistem care ura inteligența. Școala de partid – Academia Ștefan Gheorghiu – a fost singurul său „altar educațional”. Acolo nu se intra pe bază de minte, ci pe bază de ordin.
Astăzi, Ștefan Gheorghiu nu doar că trăiește, ci s-a multiplicat ca o bacterie rezistentă la adevăr. Rebotezat în academii de studii politice, de informații, de „leadership”, cu filiale teritoriale, sistemul produce pe bandă rulantă diplome pentru impostură. Nu educă, ci legitimează. Nu formează, ci spală. Nu selectează elite, ci certifică nulități obediente.
Rezultatul? O clasă politică ce vorbește mult și spune nimic. Oameni incapabili să lege o idee coerentă, dar perfect capabili să recite lozinci. Absolvenți ai nimicului, doctori în gol, specialiști în impostură. Nivelul lor intelectual nu e departe de Ceaușescu – doar vocabularul e mai umflat.
Și aici apare adevărul crud: o națiune care își promovează imbecilii ca elite semnează singură certificatul de dispariție. Toate marile națiuni au supraviețuit pentru că și-au cultivat elitele intelectuale. Noi, dimpotrivă, le marginalizăm și le înlocuim cu caricaturi umane, convinse că diploma ține loc de inteligență.
Avem nevoie de un tratament-șoc. De un antidot violent împotriva imposturii. Dacă vom continua să prelungim hegemonia proletcultismului, nu vom pieri prin război sau sărăcie, ci prin prostie organizată. Prin acceptarea imbecilismului ca normă și a mediocrității ca ideal.
Ceaușescu nu a fost cizmar. A fost un analfabet ajuns dictator. Criminal, știm sigur că a fost. Dar adevărata lui moștenire nu e dictatura – ci sistemul care produce, și azi, clonele sale intelectuale. Iar dacă le mai acceptăm mult timp drept „elite”, nu vom mai avea nevoie de dușmani. Ne vom distruge singuri.
