Întrebarea firească este: de ce miniștrii USR — cei de la Economie, Mediu, Externe și Apărare — par să fie singurii care își fac treaba cu adevărat, fără compromisuri și fără să se uite peste umăr după „binevoitorii” din spatele ușii?
Răspunsul e simplu: pentru că nu sunt șantajabili.
Spre deosebire de colegii lor din PSD, PNL sau UDMR, acești oameni nu se agață de scaun ca de colacul de salvare. Dacă mâine ar pleca acasă, n-ar descoperi cu groază că nu au din ce trăi. N-ar rămâne șomeri și anonimi, ca mulți alți miniștri căzuți în dizgrație după ce au fost sacrificați și înlăturați. Ar reveni în mediul privat, unde deja au confirmat, unde au construit cariere și au demonstrat că pot rezista în competiția reală, nu în aranjamentele de culise. Ei nu sunt „pseudo-educați”, ci educați; nu sunt creați din diplome cumpărate sau doctorate plagiate, ci din muncă, experiență și competență.
Mai mult, miniștrii USR nu sunt creații ale oportunismului și obedienței. Nu sunt acele personaje care, înainte de a intra în politică, nu existau profesional — umbre scoase din pălăria baronilor, numite peste noapte directori, secretari de stat sau miniștri fără să fi demonstrat vreodată ceva în viața reală. În PSD, PNL și UDMR, acest tip de „carieră politică” e regula: oameni inventați din nimic, umflați de diplome obscure și promovări aranjate, care n-au avut altă meserie decât aceea de a spune „da” celui mai puternic din partid.
De aceea, un ministru USR nu are nevoie de abonament la banii publici ca să-și plătească ratele sau vacanțele exotice. Nu depinde de rețelele de trafic de influență care i-au adus la guvernare pe ceilalți. Și, mai ales, nu este dator nimănui: nu l-au numit în funcție nici baronii locali, nici patronii infractori de presă, nici interlopii cu lanțuri groase și evazioniștii cu vile ridicate din bani sifonați din contracte publice.
Căpușarea nu este o excepție — e regula
Din păcate, aceeași mafie despre care vorbim la Economie, Mediu și Apărare există în toate ministerele. Nu e un fenomen izolat, ci un model: fiecare minister are propriile găști de „băieți deștepți”, propriul registru de contracte abonate, propriile rețele de nepotism și sinecurism.
Aparatul ministerial are filiere prin care resursele publice sunt direcționate spre firme-căpușă, sponsori politici, firme ale baronilor sau interlopilor bine conectați. Nepotismul și sinecurismul sunt endemice: posturile strategice devin monede de schimb, iar reformele se transformă în hârtii electorale frumos semnate.
Nu e vorba doar de câțiva funcționari sau de câte o agenție capturată — e o arhitectură instituțională în care clientela politică se insinuează sub toate formele: acorduri-cadru închiriate pe termen lung, consultanță fictivă, subcontractări cu firme-fantomă, angajări de politruci în poziții cheie.
Cine spune lucrurilor pe nume?
Aici e diferența. Singurii care îndrăznesc să spună public ce se întâmplă, să denunțe sinecurismul și parazitarea instituțională, să explice cum sunt puse resursele ministerelor la dispoziția clientelei politice, sunt miniștrii USR.
Ei nu doar constată; încearcă să elimine paraziții din aparatul public, să taie accesul la resursele sifonate și să reorienteze banii către interesul public. La PSD, PNL și UDMR, lucrurile continuă ca în trecut: liniște deplină, reforme doar în comunicate de presă și zero măsuri reale.
I-ați auzit pe Nazare, Șerban, Barbu, Rogobete, Ivan, Predoiu, Marinescu, Cseke Attila-Zoltán denunțând mafia din sistem? Căpușele evazioniștilor, „băieților deștepți”, interlopilor, baronilor și clienților politici? Contractele care jefuiesc bugetul public? În ministerele lor funcționarii-sinecuriști rămân pe poziții, contractele abonate merg mai departe, iar „băieții deștepți” prosperă nestingheriți. Pentru că sunt marionetele lor.
De ce deranjează Bolojan și USR?
Atât Ilie Bolojan, cât și miniștrii USR deranjează pentru un motiv simplu: taie un flux de bani. Și nu orice bani, ci rețeaua de rente și contracte care alimentează trusturi de presă, baroni locali, interlopi și mari evazioniști.
Deocamdată sunt tolerați, pentru că există frica de un colaps total al banilor publici. Dar toleranța va dura doar până când reformele sau dezvăluirile lor vor deveni suficient de periculoase încât să amenințe direct veniturile marilor beneficiari. Atunci, ca la un semnal, baronii, trusturile, interlopii și evazioniștii își vor uni forțele. Se vor lansa campanii de denigrare, se vor inventa scandaluri, se vor activa mecanismele de șantaj și manipulare.
Când guvernează sinecurile, cetățeanul plătește nota
Adevărații păgubiți în urma acestui tip de guvernare clientelară sunt cetățenii. Nu clientela, nu evazioniștii, nu mafia. Cetățenii. Ei suportă tăieri, taxe, impozite, inflație de 10%. În schimb primesc aceeași evaziune la TVA, același „Anghel Saligny” din care se ridică vilele primarilor, aceleași contracte de consultanță pentru firme de apartament cu sediul la mătușa Florica.
În timp ce oamenii simpli fac slalom printre scumpiri, guvernanții-marionete își asigură confortul: vile în paradisuri fiscale, vacanțe exotice pe banii statului și pensii speciale comparabile cu PIB-ul unei țări africane.
Vinovați nu sunt doar PSD, marele inginer al sinecurilor. Nici doar PNL, care a trecut de la liberalism la „liberalism de cumetrie”. Nici doar UDMR, care în 30 de ani a transformat autonomia culturală în autonomie de contracte cu statul. Vinovați sunt toți, pentru că toți au înțeles un lucru: statul nu e o instituție, ci un bancomat cu cod PIN politic.
Singurii, până acum, care au arătat altă traiectorie sunt miniștrii USR – cu toate limitele lor, pentru că, așa cum am spus, nu au fost creații ale oportunismului. Ei existau profesional înainte să intre în politică. Aveau meserii, cariere, recunoaștere. Adică exact ceea ce îi face intolerabili pentru vechea clasă politică, unde CV-ul standard începe cu lipitor de afișe, „secretară la organizația de tineret” și se termină cu „ministru la Transporturi fără carnet de șofer”.
Presa și preludiul sacrificiului
Ca un preambul la ce va urma, urmăriți mass-media: există deja o suspectă ocolire a activității USR în guvern. Deși efectele muncii miniștrilor sunt vizibile și în ton cu reforma promisă de clasa politică, reticența și superficialitatea cu care sunt tratate spun totul despre ce va urma. Multe dintre deciziile lor nu sunt pe placul magnaților media, pentru că pun în pericol contractele guvernamentale — aceleași care hrănesc obediența și transformă jurnalismul în simplu instrument de propagandă.
Cetățeanul rămâne prins într-un joc în care plătește nota, dar nu primește reforma reală. Și asta nu pentru că ea ar fi imposibilă, ci pentru că este indezirabilă pentru cei care au capturat statul și au transformat presa într-un zid protector al propriilor privilegii.
Concluzie
Această „tăcere selectivă” a mass-mediei nu e întâmplătoare. E preludiul unei izolări politice și al unui atac concertat. Când presa controlată de magnați îți minimalizează constant rezultatele, înseamnă că îți numără zilele. Nu pentru că reforma nu ar fi posibilă, ci pentru că ea e intolerabilă pentru cei care trăiesc din absența ei.
Înlăturarea lui Bolojan și a miniștrilor USR nu este o chestiune de „dacă”, ci de „când”. Iar acel „când” nu va fi hotărât de meritul sau nemeritul lor, ci de interesele celor care controlează mass-media și partidele.
Când Voiculescu, Ghiță, Păcuraru și ceilalți patroni de presă vor decide că pericolul a devenit prea mare, mecanismul se va declanșa. Cu sprijinul PSD, PNL și UDMR, vor fi sacrificați fără scrupule. Pentru că, într-un sistem în care presa și politica s-au contopit cu mafia economică, singurul păcat capital e să încerci să oprești prăduiala.
De aceea, întrebarea nu este dacă miniștrii USR și Bolojan vor fi sacrificați, ci când. Și, mai grav, cine le va lua locul: oamenii competenți, dar incomozi, sau obedienții, dar „negociabili”?
Răspunsul îl vom citi nu în legi sau programe de guvernare, ci în tonul televiziunilor și în subiectele de pe prima pagină.
Pentru că în România, de prea mult timp, guvernele cad sau rezistă nu în Parlament, ci în studiourile trusturilor conectate la banii publici.
Dacă nu vezi jocul și te lași manipulat de mass-media lui Voiculescu, Ghiță sau Păcuraru, îl plătești tu și îl plătesc copiii tăi. Pentru că reforma nu e un spectacol de PR — e muncă grea, decizii care taie rente, transparență care deranjează și responsabilitate care incomodează.
Când mass-media abonată minimalizează sau ocolește realizările reformatorilor, nu e o eroare jurnalistică: e semnalul unei presiuni care vizează izolarea politică și ocuparea posturilor-cheie cu oameni docili.
Dacă vrei ca schimbarea să reziste, nu e suficient să o susții cu like-uri sau să o aprobi în discuții de bar. E nevoie de atenție reală: urmărește faptele, verifică sursele, cere transparență, cere responsabilitate. Mergi la vot informat. Sprijină jurnalismul independent. Solicită public rezultate pentru proiectele guvernamentale, participă la dezbateri locale, întreabă-ți reprezentanții ce măsuri concrete au luat pentru a elimina contractele abonate și sinecurile.
Reforma care taie rente nu se apără singură — are nevoie de cetățeni care nu acceptă substituirea interesului public cu interesul de grup. Dacă rămânem indiferenți, bugetul va continua să fie jefuit în tăcere, iar alternativa va fi întotdeauna aceeași: obedienți în funcții și nume noi pe listele de așteptare ale căpușelor.
Alege responsabil — pentru tine și pentru generațiile care vin. Altfel îți vei distruge singur viitorul.
sursa foto: G4media.ro
