Nimic nu mă mai surprinde! Sorin Grindeanu vorbește despre „redresarea României” prin stimularea investițiilor în producție, care să genereze prosperitate generală! Haida-de! Când îl auzi, parcă recită din „Cartea albă a victoriei sicialismului” de la 1986, ediția cu coperți tari. Teoretic are dreptate – economia nu se face doar prin tăieri de cheltuieli – dar la cum sună, se vede că ideea nu i-a trecut prin creier, ci doar prin urechi.
Grindeanu e păpușa reutilizabilă din garderoba PSD, unsă cu păcură, scoasă din cutie atunci când partidul trebuie să mimeze viziune. Însă, când el spune, rânjind cinic: „investiții”, să înțelegem „licitații cu dedicație” cu para-ndărăt inclus. Când spune „producție”, să înțelegem „fabrici de sinecuri” pentru clientela politică și nepotism. Când spune „prosperitate generală”, să înțelegem beneficiarii „para-ndărătului generalizat” și a sinecuriștilor.
PSD-ul, cu Grindeanu pe post de păpușar ratat, conduce România ca pe un teatru de marionete din târgurile de provincie. Doar că aici păpușile nu-s din lemn, ci din carne vie: cetățenii. Ni se trage de sfori, ni se pun replici în gură, ni se flutură pomeni electorale, până când firul vieții – și al răbdării – se rupe.
Grindeanu e genul de politician care a învățat economie de la televizor, între un reportaj despre reduceri la articole de plaja estivale și o știre cu accidente pe DN1 spre mare. Să-l auzi pe el vorbind despre relansarea producției e ca și cum un hoț de buzunare ar ține cursuri de integritate polițienească, ori Al Capone despre conformare fiscala voluntară. Singura lui competență reală e, după averea ce-o deține, e, se pare, doctoratul în para-ndărăt și masteratul în licitații mânărite, cu efect pierderea fondurilor europene, ca un serviciu suveranist adus patriei.
PSD a înțeles mereu „prosperitatea”: prosperă clientela, poporul rabdă. Prosperitatea marca PSD e o chestie de manual: cum să transformi bugetul de stat într-un șvaițer, din care capușele rod cu poftă și asigură para-ndărătul. Iar acum, după 35 de ani de capusat economia, vine Grindeanu să ne explice „cum se eficientizeaza producția” ca să crească bunăstarea? Cum să faci producție cu securitate socială asigurata la peste un milion de leneși ce nu vor munca? Ăsta nu-i program economic, e un banc prost spus de un clovn trist, rupt de realitate.
Dar ce să vezi? Pe scena mare, în acest scenariu, apare și Ilie Bolojan. Omul care, la Oradea, a jucat rolul chirurgului: a tăiat în carne vie, a făcut curățenie, a pus ordine și care a venit la București cu bisturiul, hotărât să opereze tumora statului. Numai că, aici, sala de operație e condusă de măcelarii PSD, care taie pacientul cu fierăstrăul și vând organele la licitație. Bolojan, chirurgul, e redus la rang de marionetă. O păpușă serioasă, trasă de sfori de aceiași clovni sinistri care fac jonglerii cu miliarde. Efectul? Azi, Bolojan e silit să coabiteze cu doctorii în ipocrizie ai PSD, care îi subminează, rânjind sinistru și cariera, și reforma.
Întrebarea logică e: de ce acceptă Bolojan acest rol? De ce nu „rupe pisica” și de ce nu forțează anticipatele? Oare chiar crede că poți reforma statul în timp ce Grindeanu îți toarnă nisip în rezervor și Ciolacu îți taie frânele? Cu PSD în rol de arbitru parlamentar, România nu are viitor. Are doar un destin rusesc: oligarhic, corupt, sufocant, cu poporul transformat în figurant de decor.
Grindeanu nu e un reformator, e un clovn de curte al hoției instituționalizate. Dacă îl lași, îți vinde redresarea României în timp ce-ți fură portofelul. Bolojan, în schimb, riscă să fie transformat din chirurg în infirmier, pus să adune seringi folosite, cât timp doctorii PSD continuă să opereze la negru, cu bisturiul ruginit al para-ndărătului.
Cu Grindeanu, România nu are viitor. Are doar un scenariu apocaliptic de telenovelă oligarhică: o țară pusă în lesă, hrănită cu grafice colorate, întreținută la aparate de ventilat datorii.
După episodul „Cum faci să împingi 57 de miliarde lei spre clientelă, mass-media obedientă și justiție cu burtă flămândă”, rămânem cu adevărate figuri academice ale jafului național. În lumea reală, Sorin Grindeanu s-a consacrat drept profesor universitar la „Facultatea de capușare aplicată”, unde, se pare, predă, cu succes, cursuri interactive de „cum să parazitezi bugetul fără ca pacientul să moară de tot”. Iar adevăratul doctorat, în pregatire – obținut probabil cu recomandare de la rectorul corupției – se va intitula „Para-ndărăt comparat. Metodă, practică și studii de caz”. Lucrarea de licență? Un clasic al genului, ce poartă titlul: „Cum să furi cu interes public, dar să pari salvatorul infrastructurii”.
Colegul său, Marcel Ciolacu, completează magistral catedra. El joacă rolul de „maestru de ceremonii la parastasul economiei”, unde nu lipsesc elementele tradiționale: coliva e deja pregătită, colacul a fost înghițit înainte de a fi binecuvântat, iar țuica se servește direct din rezerva FMI, cu dobânzile exorbitante incluse. Festin total!
Și atunci, cum să reformezi statul român cu un corp profesoral de asemenea talie? Cum să înveți alfabetul economiei moderne când manualul e redactat de grămătici ai combinației și literați ai șmenului
Și, ca în orice teatru grotesc, spectatorii suntem, de 35 de ani, noi, plătitori de bilete fără voie. Numai că biletele sunt taxele și impozitele noastre, iar spectacolul e o farsă nesfârșită, cu final previzibil: România, marioneta perfectă, mânuită de păpușari lacomi și ridicol de cinici.
Prosperitatea lui Grindeanu? Un circ de stat cu animale flămânde, clovni beți și marionete trase de sfori. Iar în mijloc, România – păpușa care încă se zbate, dar căreia i se pregătește un ultim dans: valsul funebru al social-democrației de paradă, în spatele căruia se ascunde lăcomia oligarhică în cea mai pură formă.
