Dacă ar exista un premiu mondial pentru hoție cu acte în regulă, România ar lua locul I, II și III la pachet. Guvernele Ciucă și Ciolacu au reușit performanța să transforme „fondul de rezervă al Guvernului” într-o pușculiță personală, din care scot bani după principiul „cine are cheia, are și cașcavalul”. Pe lângă asta, s-au împrumutat ca niște gambler-i beți într-un cazinou de provincie, punând gaj nu doar casa, ci și viitorul copiilor și al nepoților noștri.
Transferul bugetului de stat spre fondul de rezervă și distribuirea către clientela politică a fost cea mai mare găselniță și hoție de pe mapamond din ultimul secol? Categoric. Dacă scenariul „Ocean’s Eleven” n-ar fi fost scris anterior, cu siguranță „opera” lui Ciolacu ar fi fost inspirația. În „republicile bananiere” măcar vezi câte o șosea sau un spital cu numele dictatorului pe frontispiciu. La noi nu rămâne nimic: doar datorii, praful drumurilor cu lucrări începute, șantiere peste tot și burțile pline ale clientelei de partid.
Și culmea ironiei: după ce ne-au jefuit la lumina zilei, tot ei stau la butoane, mai grași și mai serioși ca niciodată. Ciolacu, Ciucă, Grindeanu, Boloș, Simonis, Predoiu – adevărați „supereroi” ai evaporării bugetare, sunt administratorii, în continuare, ai bugetului public. Ar putea juca, cu mare succes, într-o altă producție „Ocean’s Eleven” – varianta românească, doar că aici nu mai e nevoie de planuri sofisticate: pur și simplu iau banii și îi împart la prieteni.
Cine-i oprește?
Mass-media? Mituită cu firimituri, care continuă să tacă complice? Justiția? Scoasă la masă și ținută cu burta plină si care nu vede nicio neregulă? Societatea civilă, mută ca peștele în acvariu? Poporul, cel prostit de politicieni și speriat cu falimentul bugetului, obligat să plătească nota de plată la final, cu TVA și dobândă?
Și, pentru că scenariul așa a fost conceput și negociat pentru manipularea poporului puțin supărat, vine „imaculatul” Bolojan, „muncitorul serios și incoruptibil”, cu figura lui sobră și încruntată, să ne explice că: „nu e momentul” să întrebăm cine sunt vinovații și să cerem tragerea la răspundere. Asta e de pus în ramă! Când ești prins cu mâna până la cot în borcanul cu miere, chemi popa și spui că „nu e momentul” să faci scandal! Cu alte cuvinte, „incoruptibilul” Bolojan ne cere să tăcem și să plătim!!!??? Viol în liniște și, culmea, contra cost: adică cel violat plătește!
Ei bine, eu nu sunt un spectator care se lasă furat de decor. Și nici de carisma și „seriozitatea” lui Bolojan. Dacă voia să mă convingă de bună credință și de faptul că nu e „avocatul diavolului”, avea de implementat două măsuri simple și decisive:
– taxarea inversă la TVA, prin care ar fi decuplat mafia clientelară de la buget și ar fi rezolvat deficitul;
– deferirea justiției a tuturor celor care au măsluit bugetele în ultimii ani și au deturnat miliarde spre fondul de rezervă, utilizat discreționar și ilegal.
Faptul că nu a făcut asta este dovada clară că Bolojan e ipocrit și protejează exact pe cei care au generat situația actuală. Sub masca „seriozității”, nu e decât gardianul hoților. Că a deranjat „cuibul de viespi”, ca e „cruciatul care luptă cu anticristul”, cât timp sta la masă cu autorii catastrofei financiare a României, indiferent sub ce justificare (a orientării pro-europene), sunt doar slogane pentru naivi. Ce face Bolojan e imoralitate incontestabilă și rețeta eșecului. Vrea imposibilul: „să împace capra și să salveze varza”. Adică să rezolve deficitul bugetar, să-si salveze partenerii de la anchete penale, dar să nu decupleze nici clientela politică de la banii bugetului. Vedeți altceva?
Într-o țară normală, după o astfel de administrare catastrofală a bugetului public, după jaful însoțit de rânjetul sadic al lui Grindeanu și cel perfid al lui Ciolacu, care ne iau pe toți de proști, reacția trebuia să fie ca în Nepal sau Sri Lanka: să iasă lumea în stradă și să-i fugărească pe toți cu papucul. Să nu mai revină niciodată la putere. În România, în schimb, oamenii schimbă canalul, mass-media cântă ode hoților, iar Justiția se plimbă cu burta plină pe la recepții și se revoltă că nu sunt lăsați să-și dea ce salarii și pensii vor. Pentru că în scenă a fost introdus personajul „salvator”: Bolojan. Totuși, pe cine și ce salvează, în afara colegilor de partid, a partenerilor, PSD și UDMR și fondurile pentru clientela politică?
Concluzia? Nu doar că am fost furați și falimentați. Am ajuns să fim obligați să ne aplaudăm hoții și să-i și finanțăm în continuare, că așa ne cere Bolojan. Statul român nu mai e guvernare, e cabaret. Doar că pe scenă, artiștii nu spun bancuri, ci golesc bugetul in continuare, cu aceleasi metode. Publicul – adică noi – nu vine de bunăvoie, ci e adus cu forța și pus să aplaude. La final, biletele nu se plătesc la casierie, ci direct din pensii, salarii și taxe.
Un spectacol grotesc, unde hoții joacă rolul comedianților, iar poporul, captiv în sală, e obligat să râdă și să plătească nota.
