Nazare, deși „tună și fulgeră” impotriva firmelor inactive în acte, care, în opinia lui, ar fi una dintre principalele cauze ale necolectării taxelor, are două societăți pentru care a „uitat” să depună situațiile fiscale la ANAF. Da, două! Așa, ca să demonstreze că omul știe ce înseamnă „consecvența” în prostie și tupeu. Eu, când v-am spus că individul e un papagal șmecher, gen activist politic scos din incubatorul „Ștefan Gheorghiu”, din categoria Emil Bobu reciclat cu parfum ieftin de manager modern, din gașca lui Fenechiu, Diaconu și cu apucături de Hrebenciuc (con-țăran de-al lui, la propriu), m-ați privit cu neîncredere. Acum, după dezvăluirile cu firmele lui, mai aveți dubii că e calul troian băgat în Ministerul Finanțelor? Doar că, spre deosebire de calul mitic din Troia, ăsta e făcut din carton reciclat și miroase a corupție, nu a lemn proaspăt.
Întreb și eu, retoric: ați auzit vreo perlă corectă și profesionistă scoasă de Nazare pe gură? Vreo idee care să reducă evaziunea fiscală instituționalizată? Nu, omul doar repetă ce a citit cu un ochi pe prompter, cu altul la „șefii din umbră”. Când mai deschide gura, se aud ecouri de fraze sterile, rostogolite cu entuziasmul unui elev de clasa a patra care recită „Luceafărul” fără să priceapă o iotă.
Misiunea lui Nazare? Simplă: trasată de mafia fiscală, care l-a plantat acolo ca pe un ghiveci strâmb, să usuce și ce mai funcționa în ANAF. Ca și vameșul Gelu Diaconu, putred de bogat din traficarea funcției (și-a asociat soția cu una din firmele pe care le controla profesional), acest alt „monument de competență”, omul e pus să facă din instituție o grădină botanică de plante ofilite. Și totul sub acoperirea unui dans cinic de glezne: pozând în competent, hotărât, bătând cu pumnul în masă… dar doar când masa e goală.
Și ce face, efectiv, acest „strateg”? Împrăștie mult fum si creează haos. Propune poligraful. Da, poligraf! Ca și cum problema evaziunii ar fi că funcționarii mint la declarații, nu că politicienii și clientela lor jefuiesc bugetul la drumul mare. E ca și cum ai pune un câine să treacă testul poligrafului după ce i-ai furat osul. Întreb: cine fură, domnule Nazare? Funcționarul care stă cu pixul în mână, sau clientela politică pe care o protejezi cu sfințenie?
Și-l mai auzi vorbind de parcă ar fi Miruță reîncarnat, dar fără curajul lui Miruță de a da afară politrucii și sinecuriștii plantați de baronii locali. Nu, Nazare preferă varianta Emil Bobu: vorbe multe, minciuni lungi și zero acțiune.
Dar hai să vedem și „marile sale viziuni”: modifică Legea evaziunii fiscale? Nu. Modifică Legea insolvenței, acest scut sfânt al clientelei politice? Nici atât. Mimează controale la fantome, dar nu face nimic ca să oprească turismul fiscal al unor cetățeni din Moldova, Bosnia, Tunisia, Orientul Mijlociu care înființează firme doar ca să le predea boschetarilor. De ce? Pentru că băieții deștepți din gașca lui n-ar mai putea jongla cu facturi false și firme „cedate” pe doi lei și o sticlă de whisky.
Și când trimite Antifrauda în en-grosurile din București, unde bubuie firmele-fantomă chinezești, arabe, africane? Niciodată. Acolo colcăie evaziunea ca într-un acvariu de pirania, dar el se face că nu vede. Le declară inactive după ce au făcut importuri de milioane și au dispărut. Bravură! E ca și cum ai închide ușa grajdului după ce calul a fugit cu tot cu gard și cu vacile vecinului.
Și totuși, Nazare nu-i prost. El știe foarte bine ce face. Problema e că face doar ce aude prin birourile Ministerului, nu ce spun profesioniștii din ANAF – pe aceia îi vrea plecați, pentru că știu prea multe. Iar când vine vorba de marile tunuri – contrabanda din China, Turcia, Ucraina – tace ca peștele. Că nu de acolo vine șpagă pentru campania politică?
Iar insolvențele, această „legalizare a hoției”? Subiect tabu. Nu l-ați auzit să spună vreodată cât e datoria reală la buget a firmelor intrate în insolvență. Ar fi prea jenant, pentru că ar trebui să recunoască faptul că mecanismul ăsta e creat exact pentru clientela politică: jefuiești bugetul, apoi bagi firma în insolvență și dormi liniștit. E cea mai rafinată formă de jaf legalizat.
Dar cel mai savuros e că Nazare n-a pomenit niciodată de taxarea inversă la TVA. Acel mecanism simplu, care ar rezolva trei probleme uriașe printr-o decizie simplă și eficientă: ar elimina cea mai mare evaziune fiscală; ar aduce miliarde la buget, caz în care s-ar rezolva deficitul bugetar si ar elimina cea mai mare parte din insolvență, pentru ca obiectivul principal al insolventei este colectarea si neplata TVA. Însă nici Nazare, nici Bolojan, acest alt apostol al reformelor mimate, nu pomenesc de taxarea inversa la TVA. De ce tac? Pentru că exact clienții lor politici, protejați de Grindeanu, Stanescu, Tudose, Nazare si Bolojan, n-ar mai putea fura TVA-ul și insolvența nu i-ar mai salva.
Concluzia? Nazare nu e ministru, e figurant plantat de „băieții deștepț” in Guvern. Nu sa facă, ci sa vegheze să nu se facă. Un Emil Bobu cu laptop, ce joacă la impresie, un actor de teatru prost care recită lozinci cu grimase serioase, să pară doct, în genul gurului Georgescu, pe care îl plagiază. Vorbă multă, nimic concret. Face gălăgie pe mărunțișuri, dar evită cu sfințenie marea evaziune. E ca un clovn care vrea să pară academician, dar se încurcă în propriul papion.
Asta e marea „strategie fiscală” a lui Nazare: să protejeze mafia și să dea vina pe funcționari. Să nu schimbe nimic care să reducă evaziunea fiscală și să arunce vina pe ineficiența ANAF. Adică exact rețeta practicată de 35 de ani prin care România rămâne colonie de evazioniști cu legitimație de partid, cu toata legislația modificată în favoarea evazioniștilor, cu toata clasa politică străduindu-se să protejeze evaziunea, dar și cu eternul țap ispășitor ANAF, cu care politicienii deconteaza complicitatea cu hoția.
sursa foto: google.ro
