„Avem conducătorii pe care îi merităm.”
Adevărul e și mai crud: îi merităm, îi naștem, îi creștem, îi pupăm pe obraji și apoi îi votăm cu mândrie patriotică. Iar când ne fură, ne mint și ne umilesc, ne prefacem uimiți, de parcă ne-ar fi adus marțienii un lot de impostori gata ambalați.
Realitatea e simplă și murdară: politicienii nu sunt o specie extraterestră, ci rodul pământului fertil al prostiei cu pretenții, al leneviei intelectuale și al cultului pentru „descurcăreală”. În această țară, a munci cinstit e o formă de autism social, iar a fura cu eleganță e dovadă de inteligență „practică”.
Se bagă miliarde în educație, iar școala livrează, cu o consecvență diabolică, analfabeți funcționali cu diplome inutile, care nu livrează nimic societății. Profesorii fac greve pentru salarii mai mari, dar foarte mulți dintre ei n-ar trece nici măcar examenul pe care îl dau elevii lor. Da, excepțiile există, dar sunt rare și total insuficiente pentru a salva imaginea unui sistem care produce pe bandă rulantă oameni cu zero cultură, zero competență și un infinit tupeu.
Și ca tabloul să fie complet, peste această educație formală precară vine biserica, în special cea ortodoxă, care în loc să ofere moralitate, furnizează exemple de imoralitate . Înalți prelați ajunși vedete în presa de scandal sunt noul model de „succes” pentru credincioșii care visează să ajungă în Rai pe scurtături cu girofar. Cu predici despre modestie ținute din mașini de lux, cu post despre cumpătare în timp ce la masă curg icrele negre și whisky-ul de colecție, biserica s-a transformat în consultantul moral perfect pentru hoția cu cruce la gât.
Așa că nu e de mirare că rezultatul combinat al școlii și al bisericii e un „produs social” lipsit de scrupule, fără respect pentru reguli și fără busolă morală. Practic, un rebut cu certificat de botez și diplomă de licență.
Politicienii au învățat de la preoți arta de a manipula masele: dacă religia a reușit să prostească secole întregi, de ce n-ar face și politica la fel? În loc de mântuire, promit pensii speciale, salarii mari și trai fără muncă; în loc de Rai, promit locuri de muncă la stat; în loc de minuni divine, promit „reforme” care nu se întâmplă niciodată.
Și partea cea mai sinistră? Oamenii știu să citească, dar nu pricep ce citesc. Știu să vadă un furt, dar îl numesc „afacere deșteaptă”. Știu că sunt mințiți, dar preferă minciuna, pentru că e mai comodă decât adevărul. Iar printre acești autoamăgiți găsești inclusiv „intelectuali” care își ung orgoliul cu lozinci politicianiste, exact cum își unge popa barba cu untură de pește la post.
Într-o astfel de societate, reforma nu e doar imposibilă — e indecentă. Cine s-o facă? Și cu cine? Cu aceiași care confundă cultura cu un discurs pe Facebook, onoarea cu o poză la vot și inteligența cu șmecheria?
Atâta timp cât prostia votează cu tupeul, iar tupeul guvernează pentru prostie, nu ieșim din cercul vicios. De fapt, nici nu e cerc — e un lanț. Un lanț în care verigile nu sunt politicienii, ci noi, fiecare în parte, legați de propriile defecte pe care le venerăm ca pe sfinte moaște.
