Când a venit cu „marea reformă”, Ilie Bolojan, pe modelul Oradea (unde, să fim serioși, Bolojan n-a făcut altceva decât să cheltuie bani publici, nu să producă plusvaloare) părea pregătit să taie în carne vie. Numai că, surpriză: pacientul pe masa de operație nu era sistemul corupt, cum se astepta populația sătulă de hoție și minciună, ci chir populația care voia să scape de sistemul corupt. Cu bisturiul în mână, spre satisfacția liderilor PSD, Bolojan a început prin a crește taxele, a reduce veniturile și a restrânge securitatea socială. Adică ceea ce PSD oferise cadou populație contra voturi. Tumorile adevărate – pensiile speciale, sinecurile, contractele cu dedicație, companiile falimentare ale statului, frauda fiscală – au rămas neatinse, protejate cu grijă, ca niște relicve sacre.
Apoi, același Bolojan – considerându-ne atât de naivi încât l-am putea crede -, ne-a spus, cu tonul medicului care dă vești proaste, că „e doar prima fază” și că sacrificiile sunt inevitabile. Că nu a avut altă cale pentru a redresa economia si deficitul bugetar. Serios, D-le Bolojan? Inevitabile pentru cine? Pentru cetățean, desigur. Pentru sinecuriști, doar inevitabilul șampaniei de după ședința CA (în care si-au majorat, în baza unei legi PSD-iste, pe care nu si-a asumat raspunderea cabinetul Bolojan deși nu-l împiedica nimic s-o facă), între trei și cinci ori indemnizatiile.
Și când a venit vorba de adevăratele măsuri anti-sistem, cele care au generat deficitul bugetar – combaterea fraudei fiscale prin taxare inversă la TVA, blocarea plăților către contractorii mincinoși, concedierea directorilor și consiliilor de administrație din companiile de stat pe pierdere, stoparea lucrărilor de vitrină din programul „Anghel Saligny”, concedierea personalului incompetent care a ratat finanțarea PNRR, reducerea aparatului bugetar pe criterii de eficiență și audit profesionist, diminuarea salariilor în companiile de stat, regii, agenții și a indemnizațiilor CA – brusc, reformatorul de fier a devenit poet liric și a justificat penibil: „Trebuie să trecem prin Parlament aceste propuneri.” Fals și manipulare! Putea să-și asume răspunderea la fel cum și-a asumat-o, în Parlament, când a tăiat din veniturile populației. Doar că știa că pachetul 2 ar fi supărat PSD și n-a riscat.
Și atunci a făcut ce face orice marionetă de lux: s-a mișcat pe sfori cu eleganță, lovind acolo unde și PSD voia și făcându-se că nu vede ce nu trebuie văzut. Astfel, cu liderii PSD râzându-și în barbă de prostia lui Bolojan, populația a fost pedepsită pentru că nu a votat PSD la prezidențiale, în timp ce PSD a putut poza în „opozant” criticând cu jumătate de gură măsurile pe care le voia și le semna de fapt.
Când a venit pachetul 2, exact cum am anticipat, am aflat că reforma lui Bolojan e de fapt o cură de slăbire cu prăjituri: doar 6.000 de bugetari concediați din 1,4 milioane, dintre care 80% sunt posturi vacante, adică nimeni. Evaziunea fiscală combatută? Nici vorbă. Tăierea indemnizațiilor nesimțite? Glumă bună. Stoparea investițiilor inutile? Poate în altă viață.
Iar pachetul 3 e si mai dur pentru populatie: dublarea impozitului pe prorietate, bineinteles tot pentru a asigura fonduri pentru clientela politică care are nevoie de bani pentru a finaliza lucrarile publice contractate prin programul Anghel Saligny. Tragand linie si facand un bilant sumar rezulta un lucru incontestabil: sinecursismul, evaziunea fiscală si dezmățul bugetar nu numai că nu se reduc, ci se și amplifică, iar tot efortul financiar îl suportă populația, pedepsită pentru că a votat antisistem.
Astfel, prin pixul „reformator” al lui Bolojan, PSD a câștigat fără să ridice un deget: votanții antisistem au fost pedepsiți, sinecuriștii salvați, iar după ce Ciolacu, Grindeanu si Simonis au deturnat 65 de miliarde din buget, ni s-a spus că „nu e momentul” să vorbim despre asta.
Însă eu, spre deosebire de cei care mă critică, la vârsta și experiența la care am ajuns, nu mai pot fi manipulat cu promisiuni și nu mai cred în basme politice. Am știut și am fost sigur de la momentul nimirii în funcția de prim-ministru că Bolojan nu poate face niciodată reforma de care vorbește pentru că nu are voturile necesare să înfrunte sistemul existent. Si a știut acest lucru, dar tentația a fost mai mare decât onestitatea. Cine a crezut sau crede că Bolojan poate face refome cu PSD si AUR majoritare în Parlament, a fost și va muri naiv. Singura șansă reală de reformă a lui Bolojan era forțarea alegerilor anticipate atunci când el și Nicușor Dan erau pe val, ca popularitate, în speranța formării, împreună cu USR și alte grupări reformatoare, a unei majorități parlamentare. Fara majoritate in Parlament si Curtea Constitutională nu se poate face reforme structurale în Romania. Ni se vand doar povești. Dar narcisismul lui și caii troieni ai PSD din PNL au îngropat această variantă. Acum, după prostia cu CASS la pensii, cresterea TVA si dublarea impozitelor pe proprietate, care va urma, putem spune că a fost o variantă.
Cealaltă opțiune a lui Bolojan și Nicușor Dan era să lase PSD și AUR la guvernare, pentru ca, obligați să ia măsuri antipopulare pentru a evita colapsul economic, să se compromită definitiv și să scoată țara în stradă, forțând anticipatele. Lăcomia celor din PNL a închis și această ușă. Așa a câștigat și s-a salvat PSD, mimând opoziția în Guvernul Bolojan.
Verdict
Reforma Bolojan este, de fapt, reforma PSD cu altă etichetă și altă formulă, în care PSD nu se comprmite electoral. O rețetă clasică: lovești în popor, protejezi privilegiile, mimezi curajul și încasezi aplauze de la cei pe care ar fi trebuit să-i ataci.
Pe scurt: pixul lui Bolojan scrie legile PSD, iar factura o plătește poporul.
Sau, mai simplu: sistemul a rămas întreg, doar cetățeanul e mai sărac și suportă dezmățul sistemului și dictatura perversa a acestuia în numele unei democrații virusate cu demagogie proletcultistă.
