Într-o țară precum România, unde statul mai degrabă mimează decât administrează, unde instituțiile sunt populate nu cu specialiști, ci cu rude, amante, copiii șoferilor, lipitori de afișe și absolvenți de academii „din astea” cu diplome calde scoase din imprimantă, lupta împotriva evaziunii fiscale este o glumă proastă cu pretenții de epopee. Cu cine s-o faci? Cu diletanți și analfabeți funcționali?
Nu corupția este răul suprem. Nu birocrația, nici măcar lipsa banilor. Adevărata problemă a României este complicitatea profundă între clientelismul politic și diletantismul funcționăresc, între incompetenții plantați în posturi-cheie și rețelele de fraudă fiscală care prosperă sub protecție politică. Această simbioză toxică, hrănită de indolență, pile și servilism, este adevărata cauză a devalizării bugetului public.
Și da, în fruntea listei de „reformatori” care nu înțeleg nimic din ceea ce ar trebui să reformeze, îl avem pe Alexandru Nazare – un narcisist politic cu pretenții de specialist, care pare mai preocupat de apariții mediatice decât de eficiența ANAF. Nazare este, pe scurt, o vitrină goală cu zâmbet de PowerPoint.
N-am văzut o singură ieșire publică a acestui domn în care să propună măsuri tehnice reale, precum taxarea inversă – un mecanism esențial în combaterea fraudei de TVA, aplicat cu succes în majoritatea țărilor UE. Nici nu avea cum, căci habar n-are ce înseamnă evaziune fiscală profesionistă. El confundă evaziunea cu niște băieți care uită să taie bonul și crede că schimbând câțiva șefi pe la Antifraudă, a eliminat rețelele. Curcile, dacă ar citi Monitorul Oficial, s-ar prăpădi de râs.
Eu am fost acolo. 30 de ani în prima linie fiscală
Am lucrat în control fiscal aproape 30 de ani. Nu atât la birou, cât pe teren. În prima linie. Printre evazioniștii profesioniști, printre rețele, printre firme-fantomă, facturi false, scheme offshore și marfă fără acte. Am încercat, în fiecare zi, să înțeleg și să țin pasul. Să studiez legislația, să-mi perfecționez tehnicile, sa-mi formez o baza solida de date, să rămân onest și eficient. Și totuși, azi, când mă uit în urmă, îmi dau seama că am fost un amator. Nu pentru că n-aș fi știut meserie, ci pentru că am fost lăsat, mai mereu, singur, împotriva unui sistem care sprijină, tolerează și chiar protejează evaziunea. Dar dacă eu am fost un amator, luandu-ma de piept cu Patriciu, Ioan Niculae, cu Lukoil, OMV, Shell, șeful SRI Prahova – Paltanea, mafia alcoolului din Maramures, mafia petrolului din Prahova, șeful ANAF – Serban Pop, ministrul finanțelor – Chitoiu, cum sunt ceilalți care intră în trepidații când un avocat ridică tonul la ei și-i acuză de abuz?
De ce n-am devenit profesionistul pe care mi-l doream? Pentru că la conducerea Ministerului de Finanțe și a ANAF au fost mereu diletanți precum Nazare, Heiuș, Dragomir, Șerban sau Diaconu, oameni fără pregătire fiscală, fără expertiză, fara experiență, fără viziune, dar cu mult tupeu și dorință de imagine, ori puși să tempereze razboiul contra evaziunii fiscale. Acești indivizi n-au înțeles niciodată diferența uriașă dintre un evazionist organizat și un inspector fiscal cu fișe de pontaj, pile, pix, fara sprijin politic real.
Pierderile colosale din TVA – date, nu opinii
România este campioana negativă a Uniunii Europene în ceea ce privește deficitul de colectare a TVA.
• Doar 64% din TVA-ul teoretic este colectat efectiv.
• Peste 7 miliarde de euro se pierd anual.
• Asta înseamnă mai mult decât întreg bugetul Educației sau Sănătății.
• În Germania, TVA-ul necolectat este sub 3%. În Ungaria – 6%. În România – 36% pierdere anuală.
Aceste pierderi nu sunt accidentale. Sunt rodul unor decizii politice deliberat proaste, ale unui cadru legislativ făcut la comandă, ale lipsei de voință și de expertiză. Mecanismul de taxare inversă – o soluție simplă, eficientă și dovedită în domeniile vulnerabile – este evitat sistematic de guvernanți. De ce? Pentru că lovește fix în rețelele de fraudă. Pentru că ar opri circul facturilor false și al „firmei de pe Bulgaria, din Strehaia ori Ungaria”. Pentru că ar tulbura apele în care pescuiesc clientela și protejații partidelor.
Întrebarea pe care Nazare nu o va înțelege niciodată
Îi adresez public o întrebare simplă, tehnică și incomodă: Cum poate, legal, firma „EUROIL” să vândă carburanți pe piață sub prețul OMV, LUKOIL, MOL sau ROMPETROL, dacă nu are rafinărie? Carburantii EUROIL respecta normele de calitate?
O alta întrebare: Cum poate European Drinks sa vândă asa zisele produse intermediare fără a fi rezultate din fermentare liniștită?
Răspunsul corect, la ambele întrebări, este: in condiții legale nu se poate.
Și totuși se face. Pentru că în România, imposibilul devine perfect legal când ai o legislație croită cu dedicație și un aparat fiscal populat cu nepoți, amante, copii de secretare și oameni fără nicio calificare reală. Pentru că ANAF-ul nu este o instituție de control fiscal, ci un rezervor de sinecuri și un mecanism de blocare a oricărei tentative de autosesizare.
Într-un asemenea context, inspectorii cinstiți nu pot decât să se frustreze și să plece. Sau să se conformeze politicii de neomplicare ori să pensioneze, ca mine, întrebându-se dacă n-a fost totul o luptă absurdă, în care tu aduceai dosarele, cu „rechizitoriul” scris, procurorii îți spuneau că „nu pot proba”, iar șefii îți spuneau să „lași în pace că e cu protecție”. Nu poți învinge evaziunea când ai vid legislativ, nepoți și amante în funcții, blaturi judiciare și ordine de sus să închizi ochii.
Concluzie: Statul paralel fiscal e mai real decât cel al SRI
În România, evaziunea fiscală este sport național și ministerul de Finanțe e fizioterapeutul din umbră.
Când la vârf sunt plantați diletanți, când inspectorii buni sunt marginalizați, când legea se schimbă după buzunarul marilor contribuabili evazioniști, nu mai e o luptă – e o piesă de teatru prost regizată, dar extrem de costisitoare.
Iar Alexandru Nazare? Un actor slab, mediocru, într-un rol care-l depășește total, dar care se ține cu dinții de scenă, convins că făcând poze și schimbând șefi, ori sanctionand câțiva inspectori pentru „consultanță fiscală” – privind respectarea legii !? – va învinge rețele care operează cu milioane, offshore-uri și complicități la nivel înalt.
Adevărul dureros? Evazioniștii nu se tem de ANAF. Evazioniștii se roagă ca în fruntea ANAF să rămână oameni ca Nazare. E garanția succesului lor.
