România pierde, din nou, fonduri europene din cauza incompetenței și corupției politice. Este vorba despre trei din cele patru tronsoane de cale ferată care alcătuiesc magistrala Caransebeș – Timișoara – Arad, pentru care nu s-au respectat criteriile de eligibilitate și implementare din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Responsabilitatea cade direct pe umerii fostului ministru al Transporturilor, Sorin Grindeanu, care, în loc să organizeze licitații publice transparente și să urmăreascarespectarea termenelor, a preferat să ofere contracte dedicate clientelei politice și personale, permitând acestora să nu respecte termenele pentru a pierde, premeditat, fondurile europene si a iesi de sub controlul UE al utilizării fondurilor.
Consecința? România pierde finanțarea europeană pentru trei tronsoane esențiale, fiind nevoită să caute alte surse de bani — printre care bugetul de stat și imprumuturi. Asta înseamnă că sumele care ar fi trebuit să vină gratuit de la Uniunea Europeană vor fi acoperite de cetățenii români, prin diminuarea pensiilor, tăieri salariale pentru bugetari, creșteri de TVA, creșteri de impozite pe proprietate și alte măsuri de austeritate.
Un singur lot din tronsonul feroviar Caransebeș – Timișoara – Arad rămâne în PNRR. Lotul de cale ferată Lugoj – Timișoara este singurul din cele 4 ale tronsonului Caransebeș – Timișoara – Arad care va primi finanțarea din PNRR. Ministerul Transporturilor, în loc să explice cum s-a ajuns la aceasta situație, cine sunt vinovații și ce măsuri a luat Ministerul Transporturilor privind aceasta situație, pentru a-l proteja pe Grindeanu, a transmis, într-o formulare alambicată, că „Toate aceste proiecte vor fi continuate și duse la bun sfârșit prin Programul Transport 2021–2027 sau din alte surse europene, convenite împreună cu Comisia Europeană”. În stil PSD, niciun vinovat, nicio raspundere.
Acum înțelegeți de ce PSD s-a luptat cu orice preț să păstreze Ministerul Transporturilor? Imaginați-vă ce s-ar fi descoperit dacă acest minister ajungea, de exemplu, la USR. Câte alte proiecte nerealizate și contracte cu dedicație ar fi ieșit la lumină?
Minciuna din spatele „altor surse europene”
În ceea ce privește sursele pentru continuarea lucrărilor, actualul ministru Ciprian Șerban a declarat că finanțarea va fi asigurată prin „Programul Transport 2021–2027 sau din alte surse europene”. A ocolit, elegant, „bugetul de stat” ca și cum nu acesta ar fi sursa reală și noi, cetățenii, suntem niște ageamii care pot fi păcăliți de un impostor. În traducere, aceste „alte surse europene” și „Programul Transport 2021–2027” înseamnă, de fapt, bugetul de stat și împrumuturi. Adică din nou deficit bugetar, datorii noi și presiune pe cetățeni, nu fonduri gratuite din partea UE.
Cine pierde, cine câștigă?
Paradoxul este revoltător: în timp ce firmele din anturajul politic al lui Grindeanu și Ciolacu încasează profituri uriașe din contracte publice și afaceri imobiliare, Guvernul Bolojan este pus în situația de a acoperi, din banii noștri, greșelile guvernelor precedente. Se ascunde mizeria sub preș. În loc să vedem anchete serioase, verificări sau demiteri, acești politicieni sunt promovați și recompensați cu funcții publice tot mai înalte.
Mai grav este că populația pare amorțită. Mass-media este tăcută și complice, cumpărată cu bani din publicitatea guvernamentală. Nimeni nu mai întreabă, nimeni nu mai cere socoteală.
Datele sunt clare: doar tronsonul Lugoj – Timișoara Est a fost suficient de avansat încât să rămână finanțat prin PNRR. Celelalte (Caransebeș – Lugoj, Timișoara Est – Ronaț Triaj, Ronaț Triaj – Arad), cu stadii de execuție de 1% până la 16%, au fost eliminate. În locul fondurilor nerambursabile, România va plăti din propriile resurse pentru a finaliza lucrări care, prin neglijență sau rea-credință, au ratat criteriile europene. Costul: 6,7 miliarde de lei. Adică 22,3% din deficitul bugetar vom continua să-l plătim noi, fraierii, în timp ce Grindeanu, Ciolacu și clientela lor politică, cu sprijinul tăcut al lui Bolojan, ne râd în nas.
Ipocrizia: Grindeanu taie pensii, după ce a spart bugetul
Și, ca ironia să fie completă, Sorin Grindeanu votează astăzi, alături de PNL și UDMR, tăierea pensiilor și a sporurilor, pentru a recupera un miliard de lei aici, câteva sute de milioane acolo. Cu alte cuvinte, după ce a creat o gaură uriașă în buget, Grindeanu se erijează în „salvatorul finanțelor” și apasă butonul de austeritate, lovind exact în cei care vor plăti nota de plată a corupției.
Guvernul Bolojan – complice prin tăcere
Ce este supărător e faptul că în toată această situație, Guvernul Bolojan tace. Niciun ministru nu cere:
· Anchete penale;
· Rezilierea contractelor atribuite fără licitație;
· Concedierea funcționarilor implicați în acest scandal.
În plus, planează un uriaș semn de întrebare:
De ce acceptă Bolojan să pompeze bani din bugetul de stat, alimentând în continuare clientela politică a lui Grindeanu?
De ce nu oprește acest tip de hemoragie bugetară?
De ce nu sunt reziliate contractele pentru care s-au depășit termenele și nu sunt organizate licitații publice corecte?
Iar faptul că PNL și UDMR continuă să sprijine aceste aranjamente moștenite ridică o întrebare tulburătoare: nu cumva asistăm la o complicitate directă între PNL, UDMR și PSD? Tăcerea și pasivitatea sunt, în acest caz, forme de participare. Este o colaborare tăcută între partide care mimează opoziția, dar colaborează în spatele ușilor închise pentru a conserva rețelele de interese și contractele grase din bani publici.
Corupție premeditată, nu „întârzieri tehnice”
La fel ca în cazul tronsoanelor pierdute de pe autostrada Moldovei, nici aici nu vorbim despre întârzieri „nevinovate” sau cauze obiective. Este vorba despre acțiuni premeditate, gândite pentru a elimina controlul Comisiei Europene asupra fondurilor. Pentru ca lucrările să fie executate la standarde slabe, dar la aceleași prețurica cele cu finanțare europeană — diferența asigurând „para-ndărăt” politic. O corupție pe față, pe care nici presa, nici Parchetele, nici Curtea de Conturi, nici ANAF nu o investighează, pentru că Grindeanu și Ciolacu au avut grijă ca Ministerul Justiției, Curtea de Conturi și ANAF să revină în portofoliul lor, caz în care nu vor fi constatate, și în eventualitatea unor controale, nereguli la Ministerul Transporturilor, CNAIR sau firmele contractoare.
Din păcate, nici premierul Bolojan nu dă semne că o face. Guvernul Bolojan, în loc să investească în proiectele proprii de dezvoltare, va trebui să „acopere găurile” lăsate de Guvernul precedent și să ducă mai departe contractele semnate de Grindeanu, ceea ce e un transfer de responsabilitate nedrept și potențial periculos pentru stabilitatea economică a guvernului actual.
Iar în timp ce cere populației „să strângă cureaua”, clientela politică a lui Grindeanu și Ciolacu rămâne bine conectată la bugetul de stat.
De ce se agață Grindeanu, Tudose, Stănescu și Ciolacu de putere și funcții în PSD și se luptă să păstreze control politic asupra Justiției, Curții de Conturi și ANAF?
Răspunsul e simplu: le este teamă de răspundere. Se tem că un guvern onest ar scoate la iveală frauda uriașăprin care au gestionat fondurile europene și au deturnat banii din bugetul de stat. Grindeanu tremură la gândul că s-ar putea afla cum a atribuit contracte cu dedicație clientelei sale. De aceea a fost numit la transporturi un ministru „de casă”, în persoana lui Ciprian Șerban.
Cine este Ciprian Șerban, impostorul tipic creat de PSD, trimis la transporturi?
Cunoscut pentru „Afacerea Beculețelor”, derulată prin IN2Energy Holding SRL, a fost implicat în contracte dubioase pentru iluminatul public, cu suspiciuni legate de profituri exagerate pe bani publici. Numele său apare și în „Afacerea Concasorul”.
A pozat în loial, dar i-a trădat pe toți: Arsene, Oana Bulai, Florentina Moise, Emilia Arcan. A condus cu mână de fier, urmând regula nescrisă a PSD: „calci pe cadavre, dar ajungi sus”.
De ce a fost numit Ciprian Șerban ministrul Transporturilor de către Grindeanu și Ciolacu? Nu pentru competență sau profesionalism, ci pentru obediența sa totală, prietenia cu Ciolacu și pentru a ascunde contractele oferite clientelei politice și mizeria din Ministerul Transporturilor – una dintre principalele cauze ale actualului deficit bugetar, despre care Bolojan se ferește să vorbească, de teamă să nu deranjeze PSD.
Ascensiunea sa, validată de Grindeanu și Ciolacu, confirmă un adevăr dureros: PSD este condus de impostori. Iar Ciprian Șerban nu este o excepție — este regula.
Concluzie
România traversează un moment-cheie. Nu doar în infrastructură, ci în plan civic, moral și instituțional. Atunci când cetățenii nu mai sancționează furtul, când presa nu mai întreabă, iar instituțiile tolerează ilegalitățile, corupția nu mai este o anomalie – ci o normă.
Atât timp cât vor exista Grindeni, Șerbani, Ciolaci și alți impostori de acest gen, misiunea unui Bolojan sau a unui Miruță devine imposibilă. Guvernul și România nu se pot reforma cu astfel de specimene în fruntea instituțiilor.
Așa cum spunea Orson Welles: „Cei care au creat problema nu pot fi cei care o rezolvă.” Iar în România, tocmai cei care au prăbușit sistemul sunt cei care încă îl controlează.
