Statul furat cu tractorul și pus la păzit de subofițeri
Dacă ar mai trăi Caragiale, n-ar mai scrie comedii. Ar cere azil politic. În România de azi, nici satira nu mai ține pasul cu realitatea. Iar PSD, acest partid de esență balcanică, îmbibat în sulf de pușcărie, continuă să se poarte ca și cum ar conduce o colonie de analfabeți funcționali, fără memorie și fără coloană vertebrală. Adică… o bună parte din electoratul său captiv.
Să recunoaștem: PSD n-are nici decență, nici rușine. Nu mai e o presupunere, e doctrină de partid. Se comportă de parcă legile și Constituția ar fi niște glume scrise de internauți plictisiți, iar poporul român – o turmă de figurine cretinoide dintr-un Sims prost desenat. Sfidarea e totală, iar cinismul – marcă înregistrată.
Grindeanu? Rânjește cu satisfacția unui Al Capone eliberat din lipsă de probe și reintegrat în Consiliul de Administrație al Pușcăriei Rahova. Omul e de o ticăloșie calmă, cinică, rafinată. Îi spui că România are un deficit de 8,4% și-ți răspunde cu zâmbetul satisfăcut al unui dealer care tocmai și-a vândut marfa: „Dar clientela și-a încasat banii, ce mai vreți?”
România – piesa prost regizată a imposturii politice
România nu mai este un stat democratic. Este o pantomimă de guvernare, în care hoția, impostura și tupeul au devenit normă, iar cinstea – motiv de eliminare. Iar regizorii acestui spectacol grotesc sunt Sorin Grindeanu, eternul vice și zâmbetul sinistru, și Marcel Ciolacu, aflat într-un soi de concediu constituțional prelungit, dar cu mâna pe telecomanda puterii.
Vicepremierul Neacșu – mai tare decât Dragnea și Năstase!
Să-l numești pe Marian Neacșu vicepremier e ca și cum ai pune lupul paznic la oi și i-ai da și diplomă în nutriție vegetariană. Un condamnat penal într-o funcție-cheie de guvern Este o palmă grea dată românilor cinstiți și un mesaj clar: infracționalitatea este criteriu de promovare.
Să luăm un exemplu elocvent, din galeria „greilor” PSD: Adrian Năstase, Liviu Dragnea și Marian Neacșu. Ce au în comun? Toți trei au fost condamnați penal pentru fapte de corupție. Diferența? Năstase și Dragnea au fost eliminați din viața politică – cu scandal, cu pușcărie, cu tot tacâmul. În schimb, Marian Neacșu a fost avansat! Astăzi e vicepremier, cu girul larg al partidului și cu un trecut care, în PSD, se consideră experiență.
Asta da reușită! Dacă alții au fost „căzuți” pe motiv de incompatibilitate cu funcțiile publice, Neacșu e dovada vie că, în PSD, condamnarea penală te recomandă pentru promovare. E ca și cum ai avea un masterat în „șmecherie administrativă” și un doctorat în „reziliență penală”.
În loc de remușcare, avem recompensă. În loc de izolare, avem înscăunare. PSD a ridicat infracțiunea la rang de merit și o vântură în fața populației ca pe o diplomă de excelență.
Tractoristul de la Curtea de Conturi
Apoi urmează piesa de rezistență: Paul Stănescu, baron de Olt și specialist în tractoare și combinații agricole, a fost uns la Curtea de Conturi, instituția care ar trebui să vegheze asupra corectitudinii cheltuirii banului public. E ca și cum ai numi un chelner șef la Comisia pentru Fizică Nucleară. Dar e logic: nu ai nevoie de un economist, ci de un „băiat de nădejde” care știe exact pe cine să nu deranjeze.
Această numire este un scuipat în obrazul tuturor profesioniștilor din domeniul financiar, al economiștilor, contabililor, doctoranzilor și specialiștilor onești. Dar ei au un defect: nu au dosare penale și nu aparțin găștii.
Subofițerul de la Curtea Constituțională
Și mai tare: PSD a numit la Curtea Constituțională un subofițer, cu o facultate dubioasă și fără niciun strop de experiență juridică reală. Ironia supremă? Numirea sa încalcă chiar Constituția. Dar în PSD, legea e opțională, iar Constituția – o broșură UNESCO pentru decor.
De ce nu l-au propus pe Robert Cazanciuc, fost procuror general și ministru al Justiției? Sau pe Ionuț Mișa, fost ministru de Finanțe, cu doctorat în domeniu? Simplu: pentru că au coloană vertebrală, iar în PSD coloana vertebrală e suspectă. Preferabil e să ai doar un șnur de marionetă.
Unde sunt ceilalți? Tăcerea care trădează
Dar poate mai grav decât aceste numiri batjocoritoare este tăcerea complice a celorlalte partide.
PNL? A devenit aripa liberală a PSD. Se uită lung la ciolan și scurt la principii.
USR? Preocupat cu meme-uri și scandaluri interne.
UDMR? Tac și votează, ca să nu deranjeze combinațiile locale.
Niciun protest serios. Nicio interpelare consistentă. Doar o liniște vinovată. În realitate, sunt cu toții parte din același cartel care mimează democrația și își împarte posturile ca pe niște prăzi de război.
România – tărâmul imposturii organizate
PSD nu mai e un partid. Este o corporație a imposturii, cu filiale județene de sifonare a banului public și departamente specializate în promovarea incompetenței obediente. Oricine gândește este exclus. Oricine are coloană – marginalizat. Se caută doar „urechi la telefon” și „lipici la fonduri”.
Da, în PSD există oameni bine pregătiți – foști miniștri, secretari de stat, profesioniști recunoscuți. Dar nu sunt „utili”. Sunt independenți, nu răspund comenzilor. Așa că sunt ignorați. În schimb, sunt promovați tractoristul și subofițerul, care știu exact cum se scrie un control „de fațadă” și cum se semnează ce trebuie fără întrebări inutile.
România, stat confiscate
Ce trăim nu e doar corupție. Este confiscarea instituțională a statului. România a fost predată oficial mafiei politice, cu voturi în Parlament și parafe de partid. Instituțiile statului au fost ocupate de rețele politice care nu mai guvernează, ci administrează pradă.
Tăcerea partidelor e trădare. Aplauzele PNL-ului sunt complicitate. Poporul cinstit a fost scos din ecuație. România nu mai e guvernată – e gestionată de o frăție a imposturii, flămândă, cinică și perfect organizată.
Și totuși, pentru cine mai are memorie, caracter și speranță, nu e totul pierdut. Mai avem cuvântul. Mai avem condeiul. Și ironia – ultimul bastion al lucidității într-o țară în care impostura a fost ridicată la rang de virtute națională.
