Victoria lui Nicușor Dan nu este doar rezultatul unui vot. Este manifestarea unui clivaj profund între două Românii: una care se agață disperat de vechile privilegii, de corupție și minciună, și alta care, în sfârșit, vrea normalitate, decență și viitor. În jurul lui Nicușor Dan s-a coagulat o generație altfel – tineri inteligenți, educați, liberi, care nu mai acceptă compromisul ca monedă de schimb pentru supraviețuire. Tineri care n-au crescut cu frica în sân și nici cu reflexul plecăciunii în fața imposturii.
Aceasta este, în esență, victoria rațiunii – o breșă deschisă în zidul gros de populism, naționalism agresiv și corupție instituționalizată. După trei decenii în care PSD, PNL, UDMR și alte formațiuni satelit au pervertit mecanismele democratice și au transformat clientelismul într-o formă de guvernare, România părea că nu mai are anticorpi. Părea blazată, resemnată, abandonată.
Dar apariția acestui val tânăr, care nu doar votează, ci se implică, militează și cere răspicat reformă, a schimbat ecuația. A fost ca un taifun digital, organizat și energic, care a măturat narativele prăfuite ale celor care încă mai visau la „patriotism economic” și „interesul național” ca paravan pentru afaceri de partid.
Totuși, euforia momentului nu trebuie să ne orbească. Victoria nu înseamnă reușită. Nicușor Dan, în postura de președinte, are în față o sarcină titanică: dezmembrarea unui sistem construit cu grijă de mafia politică. Un sistem care nu se sprijină doar pe partide, ci pe întreaga administrație publică și pe pârghii din justiție. Un mecanism perfect calibrat pentru deturnarea resurselor publice spre rețelele de interese. Un stat paralel cu rădăcini în statul oficial.
Primul test major va fi desemnarea unui guvern. Un guvern reformist, moral și eficient, nu de compromis politic. Nume precum Bolojan pot aduce încredere, dar echipa va trebui să fie coerentă, curajoasă și necruțătoare cu sinecurile și corupția din interior. Altfel, noua speranță se va topi în aceeași baltă de dezamăgiri care a înghițit deja alte inițiative oneste.
În paralel, partidele tradiționale vor trebui să aleagă: reformă radicală sau irelevanță. PSD, în special, va fi obligat să se rupă de trecutul său toxic. Dacă va continua să obstrucționeze reformele doar pentru că nu-și mai poate hrăni clientela, dacă va face opoziție nu pe principii, ci pe șantaj bugetar, atunci va deveni simbolul rezistenței criminale împotriva progresului.
Nicușor Dan a câștigat alegerile. Dar adevărata luptă de-abia începe. Dacă nu va reuși să reteze legăturile dintre politică și crima organizată, dacă nu va curăța administrația și nu va reinstaura meritocrația, atunci victoria lui va rămâne doar o paranteză într-o poveste lungă de eșecuri. Și tinerii frumoși care l-au urmat azi s-ar putea transforma mâine în cei mai nemiloși critici ai săi.
România are o șansă. Rămâne de văzut dacă o poate valorifica sau dacă, din nou, sistemul va învinge speranța.
