Expoziția aduce în atenția publicului vizitator piese de cositor realizate în diferite ateliere ale Europei.
Secole de-a rândul cositorul a fost aliajul cel mai folosit pentru confecţionarea veselei, podoabelor şi chiar a instrumentelor medicale datorită plasticității sale. În raport cu anumite zone geografice, centre de producţie sau perioade de timp în care se plasează, sunt cunoscute anumite forme specifice cu tipuri de durități ale cositorului concepute pentru obţinerea unui tip de obiect, rețete păstrate cu strictețe de breslele zonelor.
Staniul, ca element principal al aliajului a jucat un rol important încă din epocile preistorice. În epoca bronzului el a fost un element indispensabil acestui aliaj, staniul aliat cu cuprul într-o anumită proporţie produce bronzul.
Staniul este moale, ductil, maleabil, se răsuceşte, se întinde, se zgârie, se topeşte şi se toarnă fără dificultăţi, pretându-se la orice formă, dar nu putea fi folosit singur în situaţii în care necesită duritate. Când staniul este aliat cu plumbul se obţine cositorul, acesta este un aliaj mai greu, durabil cu mari avantaje în prelucrare.
Vesela sau alte piese uzuale din cositor erau păstrate şi etalate cu multă grijă şi respect sau erau topite şi returnate la aproximativ 30 de ani, la solicitarea deţinătorilor pentru a nu deveni nocive, însă piesele decorative erau păstrate şi transmise din generaţie în generaţie. Această îndeletnicire ridicată la rang de artă, astăzi face parte din meseriile uitate ale vremurilor.
Curator expoziție, Alexandru Gavrilaș.
