Cei ce devalizeaza bugetul de stat (prin evaziune fiscală, contracte pentru investiții publice, sinecuri asigurate prin legi dedicate) sunt conducatorii de facto ai României. Ei dau tonul și stabilesc direcția. Ei, aceasta „mafie” selectă, lipsită total de scrupule și de empatie – care considera furtul din banii publici, „afaceri” oneroase -, denumită (fără nici un criteriu fundamental), „politicieni”, sunt, de fapt, crema crimei organizate în România. O grupare de ticăloși, veroși, lipsiți de scrupule când e vorba de furat, cinici, care, sub mantia politică, au acaparat statul și economia, controlându-le autoritar. Grav este că „modelul” acesta de parvenire (prin sistemul „mafiot” denumit „politică”, lipsit de cele mai elementare reguli de morală), perverteste conștiința noii generații și transformă individul al cărui conștiință e în formare, într-un „zombi” setat pe egoism, egocentrism, autosuficiență, narcisism, îndepărtându-l, definitiv și irecuperabil, de natura umană caracterizată de valorile creștine, precum altruismul sau empatia față de semeni. Implementând principiul „scopul scuză mijloacele” – în care instinctul primar își pune amprenta pe tot ceea ce face -, genul acesta de indivizi, au monopolizat mass-media, generând prototipul deformat al „reușitei” sociale, ce se îndepărtează tot mai mult de modelul vestic de civilizație, bazat pe prosperitate generală, migrând către cel de tip estic, în care principiul manipularii prin exploatarea sărăciei, supunerii prin forță și constrângere, sunt cele ce funcționează. Sub „stindardul” demagogic al stângii doctrinare, ce propovăduiește formal și ipocrit egalitatea în fața legii și a accesului la resurse (la care s-au raliat și imoralii așa ziși de dreapta), aceasta plagă a societății, crima organizată, care a pus monopol pe politică și economie, erodează tot mai periculos și eficient fundația democratică a societății și a statului de drept, creând cadrul reinstaurării dictaturii și a supunerii necondiționate. Și nu a unei dictaturi oarecare, existente și în societățile dezvoltate, ci a unei dictaturi exclusiviste, de tip medieval, cu accente fanariote, în care „mafia” de tip estic (crima organizată model rusesc) aciuită sub umbrela politică, devine intangibila de către sistemul legislativ și autoritatea publică (atrasă și ea în acest club „select”). În acest „decor” sinistru, cazurile în care unii ajung pe mâna unei justiții care, din când în când mai are câte o „tresărire de orgoliu” și câte un acces de normalitate, sunt considerate accidente „de muncă”, nu exemple de „așa nu se face”. Statistica, ce dă frisoane organizațiilor non-guvernamentale, Băncii Naționale, FMI și CE, privind procentul din PIB al fraudelor fiscale și furturilor de la buget, respectiv al celor care au scăpat de răspundere, prin clasarea dosarelor, prescriere sau alte smecherii de tip mafiot, după ce-au devalizat (furat) bugetul public (pușculița unde se colectează impozitele și taxele, a cărei împărțeală constituie scopul luptelor politice), oferă imaginea incontestabilă și dimensiunea reală al puterii și gradului de eficiență al furtului de la bugetul public, la care a ajuns crima organizată ce operează sub mantie politică. Nivelul hoției, protejată politic, depășește 30% din PIB, adică cu mult mai mult decât poate suporta bugetul prin creștere economică. Și cum procentul hoției nu poate scădea, sub nicio formă, soluția, devenită cutumă, e amanetarea viitorului populației României, prin împrumuturi. Efectul? Impozitarea excesivă, până la a-l lăsa fără venit pentru supraviețuire, pe cel ce nu face parte din casta protejată a „mafiei” politice. Ignorantul e singurul care plătește!
sursa foto : google.ro
