Mă uit și eu pe lista de repatriați din Gaza și constat (în opinia mea de creștin adevărat, nu formal), că, sub masca empatiei (subiectiv) tot tâmpiți am rămas ca nație! Cu câteva excepții, dintre repatriații din Gaza, nici un nume nu este de origine română, adică nu are pedigree românesc. Cu siguranță Abdullah, Mohammed, Rahim, Hassan, Rasid, Marouf, Qader, Hamdan, Mansour, nu sunt nume românești. Cine sunt, de fapt, așa zișii „români” din Gaza (Palestina), cum au ajuns ei, acolo și, mai ales, de ce n-au plecat din Gaza, înainte de începerea ostilităților, dacă erau români? „Europa Liberă” lămurește, într-un fel, problema. Majoritatea celor cu pedigree românesc, sunt soții ale unor palestinieni (care au studiat în România sau au avut afaceri în România). Urmează copiii rezultați din aceste căsătorii și palestinienii care au obținut cetățenie în România, care sunt majoritari în această statistică. OK! Potrivit legislației, prin faptul că dețin cetățenie română, sunt, incontestabil, români. Întrebarea e alta însă? Și Omar Hayssam are cetățenie română. Și Zaher Iskandarani are cetățenie română. Și mulți alții, „experți” în fraude fiscale, prin metode legale sau prin cumpărare (mită) au obținut cetățenie română. Însă, incontestabil, mulți dintre ei au fost ori sunt membrii, sponsori, eminențe fiscale, ori simpatizanți ai „OEP”, „FATAH”, „HAMAS”, „HEZBOLLAH”, „Frăției Musulmane” și a altor grupări radicale, teroriste, din Orientul Mijlociu, care au în comun și în „statut”, distrugerea statului Israel și exterminarea evreilor. Ceea ce e o absurditate din punct de vedere uman. E cetățenia română un motiv suficient pentru a fi extrasi din „Fâșia Gaza” și repatriați acest gen de indivizi? Suntem o țară laică, dar chiar nu contează pedigree-ul moral, antievreiesc și anticreștin? Da, majoritatea cetățenilor români de origine palestiniană, sunt medici, ingineri, oameni de afaceri, ori alt gen de specialiști, adică indivizi educați, care, deși dețineau cetățenie română, au ales să locuiască în „Fâșia Gaza”, unde „HAMAS” a condus și administrat provincia în ultimii șapte ani. Șapte ani în care „HAMAS” a făcut legea, transformând provincia („Fâșia Gaza”), într-o redută militară islamistă, radicală, al cărei scop era nu dezvoltarea economică a regiunii, ci distrugerea statului Israel. Or, când era mai mult decât evident ce se întâmplă, de fapt, în „Fâșia Gaza” – unde au fost alocate aproape toate resurselor disponibile, pentru construcția rețelelor de tuneluri, achiziția de armament de atac, nu de apărare și a fost radicalizată o întreagă generație de copiii, crescuți în cultul urii față de evrei -, care a fost motivația așa zișilor (oficial) cetățeni români să rămână acolo? Să li se educe copiii în cultul urii față de evrei (că altă educație, în ultimii șapte ani, precum la talibani, nu s-a desfășurat)? De ce n-au părăsit „Fâșia Gaza” când au văzut ce se întâmplă? Când au văzut că „HAMAS”, în loc să utilizeze fondurile pe care le aveau la dispoziție, pentru dezvoltarea regiunii, pentru investiții în economie, pentru industrializare, dezvoltare, educație, creșterea nivelului de trai și că dirijau toți banii către înarmare și în interesul privat al membrilor „HAMAS”, de ce n-au părăsit regiunea? Dacă nu pentru ei, pentru copiii lor? Erau bine plătiți și de asta au rămas? Desigur, orice dictatură își plătește bine camarila, dar e o justificare morală care dă dreptul la un circumstanțe atenuante? A nu se uită că așa au justificat și funcționarii aparatului nazist, în cel de-al doilea război mondial: că au lucrat pentru naziști pentru că erau bine plătiți și n-au știut ce se întâmplă, pentru că n-au participat, direct la pogromul, crimele, abuzurile și distrugerile naziste. De fapt, e o marotă că n-au știut și n-au înțeles ce se întâmplă! S-au lăcomit financiar și nu le-a păsat de efectul și consecințele serviciilor lor pentru nazism și nici de educația extremistă la care le erau supuși copiii. În opinia mea, într-o astfel de situație imorală suntem și acum, cu cetățenii români din „Fâșia Gaza”. Majoritatea dintre cetățenii români (mă refer, în special, la capii familiilor), care sunt în „Fâșia Gaza”, au servit, conștienți, regimul „HAMAS”, pentru avantaje materiale ori din simpatie. Direct ori indirect, acceptând să locuiască și să-și desfășoare activitatea în „Fâșia Gaza” controlată de „HAMAS”, ei au fost complici (cel puțin moral) la masacrul comis de „HAMAS” în 7 octombrie 2023 în Israel. Indiferent dacă pentru bani, ori din simpatie pentru „HAMAS”, tot imoral se numește faptul că au lucrat într-un regim condus de „HAMAS” și și-au sacrificat copiii să fie educați de „HAMAS”. Cum pot fi catalogați altfel, cand și după masacrul din 7 octombrie, ei au continuat să rămână în Gaza, unde li s-au educat copiii în cultul urii față de evrei, fără a condamna derapajele șovine și a lua atitudine? De ce n-au protestat, în stradă sau refuzând să mai muncească în administrația „HAMAS”? De ce nu s-au mutat în Cisiordania, unde guvernează „OEP”? Ce-au sperat, de fapt? Într-o victorie a HAMAS? Pentru că în marota cu, „au fost scuturi umane”, pentru „HAMAS”, eu nu cred decât într-o mică măsură (am văzut, în repetate rânduri, la TV, manifestații anti-evrei, la care participanții se manifestau mult prea evident ca să rezulte că sunt forțați s-o facă). E valabilă si această justificare, dar cu mari, multe și discutabile rezerve, când e vorba de familiile cu copii și educația acestora. În opinia mea, majoritatea cetățenilor români (care au copii, ce asimilau și erau intoxicați cu doctrina „HAMAS”) au rămas în „Fâșia Gaza”, nu de frică sau din constrângere, ci din solidaritate cu „HAMAS” ori pentru avantajele materiale oferite de „HAMAS”. Ce face D-l Ciolacu acum? În goană după capital politic, extrage, din „Fâșia Gaza”, cetățenii români, cu pedigree sau prin adopție, la pachet (grămadă), fără sau cu un minim de verificări privind activitatea acestora, pro „HAMAS”. La fel ca Ceaușescu și Securitatea – care era un aliat al lui Yasser Arafat – când OEP avea statut de organizație teroristă -, D-l Ciolacu îi „salvează”, indiferent de rolul lor în structurile „HAMAS” (de membrii, colaboratori ori simpatizanți), pe criteriul că dețin cetățenie română. Or, să fim serioși și obiectivi: cine naiba știe, la această oră, care dintre cetățenii români din Gaza sunt membrii, colaboratori sau, cel mai greu de dovedit, simpatizanți, ori radicalizați de „HAMAS”? Da, s-ar putea ca serviciile secrete israeliene să știe cine sunt membrii „HAMAS”, care au comis atrocități sau au participat la organizarea acestora și să fi transmis lista și către serviciile de securitate românești. E probabil să fie așa. Cu siguranță însă nu se știu toți simpatizanții, sponsorii ori colaboratorii și, mai ales, cei radicalizați ideologic dintre copii, în acest moment. Iar aceasta constituie o adevărată problemă, pentru că radicalizarea prin educație ideologică, implementată în școlile islamice, nu înseamnă extremism vizibil, ci și extremism inteligent, cultivat doctrinar, ce se manifesta fără a ieși în evidență. E genul de extremism perfid, viclean, extrem de eficient, nedetectabil din analiza comportamentului. În acest sens, prin doctrină, tot islamul este radical în raport cu mozaicismul si creștinismul, dar nu tot se manifestă vizibil, precum grupările paramilitare ori militare, pentru că profită de toleranță. Dovada o constituie existența și proliferarea grupărilor paramilitare finanțate de radicalismul așa zis moderat. Deși, aparent, le denunță, în realitate le mențin prin finanțare. De aceea nici egiptenii nu au deschis granițele, pentru că n-au avut posibilitatea să selecteze și trieze care e membru și simpatizant, ori educat în stil „HAMAS” și care nu. Și cum au fanaticii lor religioși, n-au nevoie și de alții de aceeași teapă. De aceea au acționat pe principiul: cei care vi-i vreți (că au și cetățenie dublă), asumați-vi-i. Și cui îi trebuie să importe acest gen de radicalizați (membrii „HAMAS”) ori semi-radicalizati (simpatizanții), pentru care viața occidentală și regulile democrației nu contează? De aceea egiptenii au așteptat sprijinul SUA, al țărilor din vestul Europei și Israel, pentru a permite tranzitul frontierelor de către cei ce dețin și alte cetățenii, din „Fâșia Gaza”. Așa că, dincolo de exercițiul electoral, penibil, al D-lui Ciolacu, ce s-a voit a fi perceput ca unul de mare altruism și empatie (sugerat, mai mult ca probabil de consilierii săi de imagine, pentru a-și atrage simpatia islamiștilor din România și a mai colecta niște voturi), pe lângă nevinovații prinși în conflictul dintre „HAMAS” și Israel, premierul român ne va „repatria” și mulți colaboratori, sponsori, radicalizați și simpatizanți „HAMAS”, HEZBOLLAH” ori „Frăției musulmane”, care vor profita, încă o dată de ospitalitatea (prostia) românească și se vor „refugia” în România, de unde vor continua lupta împotriva evreilor, prin susținerea, în continuare, a grupările teroriste extremiste, material și propagandistic. Doar avem „tradiție” în acest sens, încă din timpul vechiului regim (comunist), când, adoptând o politică duplicitară (așa zis diplomatică), România a fost un loc de refugiu pentru extremiști și o sursă de finanțare importantă pentru grupările anti-evreiești, din Orientul Mijlociu. Pentru că economia românească, comunistă și actuală, a fost și continuă să rămână un mediu perfect pentru spălarea banilor proveniți din ajutor umanitar, deturnati de grupările extremiste, ori de asigurare cu fonduri a grupărilor extremiste, provenite din fraude fiscale, precum: comerțul cu cereale, cu carne și produse din carne, cu animale vii (ovine, caprine, taurine), comerțul cu legume fructe, domenii în care crima organizată din Orientul Mijlociu deține controlul total în România. Deși nu se recunoaște oficial, rapoartele SRI și a altor servicii, arată clar că miliarde de euro, reprezentând TVA colectată ori sustrasa de la plată, accize și alte taxe, au luat și continuă să ia drumul Orientului Mijlociu, prin intermediul cetățenilor români de origine libaneză, palestiniană, siriană, ori a altor naționalități din Orientul Mijlociu, care n-au scrupule în domeniul exploatării fraudei fiscale. Iar cum nu e un secret că D-l Ciolacu știe foarte bine mecanismul fraudelor și, mai ales (în calitate de partener de vânătoare), știe bine și rolul cetățenilor palestinieni în devalizarea economiei românești, mă întreb, fără a fi ipocrit, oare care a fost prioritatea în cazul operațiunii „salvării” cetățenilor români din „Fâșia Gaza”: cea empatică, sau salvarea cetățenilor româno-palestinieni care administrează fondurile provenite din surse obscure, gen fraude fiscale ori deturnari de fonduri ale „HAMAS”? La antecedentele celor din PSD, la lăcomia, lipsa de scrupule și la modul – mult mai puțin empatic în raport cu cel palestinian -, în care a acționat Ciolacu față de evreii morți la 7 octombrie, e o temă de reflecție care ar trebui să constituie prioritate pe agenda SRI și SIE, respectiv a mass-media neafiliată puterii politice.
sursa foto : google.ro /G4Media
Dincolo de ipocrizia cu empatia, ce-a căutat D-l Ciolacu în Egipt?
COMENTARII
