spot_imgspot_img
AcasăEditorialDisoluția autorității e cauza, frații Tate, efectul!
spot_img

Articole noi

Disoluția autorității e cauza, frații Tate, efectul!

Dacă tot ce se spune de acești frați, Tate, e adevărat și întreaga lor avere, cu care se afișau, provine din genul de fapte prezentate de presa (viol, exploatare sexuală, sechestrare de persoane, înșelăciune, etc.), înseamnă că societatea românească e în mare pericol din punct de vedere al prezenței sau chiar a existenței autorității publice. Ajungi să-ți pui întrebarea, în astfel de condiții, dacă mai există autoritate publică. Pentru că nu poți să ajungi la un astfel de nivel de activitate infracțională, fără să fii stingherit de vreo autoritate, decât dacă profiți de corupție, exploatezi corupția și ești protejat de un sistem corupt în profunzime. Iar pentru a realiza un sistem infracțional de o astfel de dimensiune, gradul de corupție trebuie să fie uriaș și generalizat.

În opinia mea, ascensiunea infracțională, extrem de rapidă, a fraților Tate și acumulările financiare uriașe din genul acesta de activități, nu sunt rodul unei inteligențe extraordinare (cum încercau ei să convingă, în media), dar nici întâmplătoare. Sunt, din punct de vedere al dimensiunii și impactului, expresia decadenței societății românești. Un etalon care arată nivelul degradării morale a societății și, mai ales, a autorității publice, care nu mai reacționează decât când mămăliga „explodează”. În termeni tehnici, avem de-a face cu un fenomen extrem de periculos pentru democrație și stat de drept: disoluția autorității publice. O disoluție premeditată, realizata, pas cu pas, în cei treizeci și doi de ani de asalt și presiune a crimei organizate, prin intermediul factorului politic (care a devenit tot mai interlop), asupra instituțiilor publice.

Se pare că, acești indivizi, Tate, au studiat bine cum funcționează societatea românească și, după un stagiu în Marea Britanie (unde începuseră să fie amușinați și filați de autorități) și-au mutat cartierul general în România. Credeți că întâmplător? Au venit în vizită, ca turiști, atrași de peisajele și cultura românească? Să fim serioși! Înainte de a se instala în România, indivizii se informaseră, studiaseră atent și știau exact care e nivelul de corupție în România, ce se poate face, care sunt limitele și au acționat ca atare. Oricum, nu erau nici pionieri, „tarlaua” fiind defrișată, mult înaintea lor, de către fauna interlopă autohtonă, care controla UE cu „marfa” românească. Cu „proiectul” în brațe, câțiva dolari și ceva lire, frații Tate, inventivi, cu experiență, veroși și oportuniști, n-au făcut decât să speculeze breșele corupției ca să-și implementeze proiectul. Cum au făcut-o? Cu un marketing bine țintit în mass-media, agresiv, nonconformist, prin care și-au cultivat un statut de misogini și rebeli social, cu priză la o masă tot mai numeroasă de tineri inculți și fără orizont moral. În spatele acestui marketing, bazându-se pe șiretenie, dând dovadă de o lipsă totală de scrupule și cu un tupeu inegalabil (ce a eclipsat toată lumea interlopă românească, de la Cămătari la Corduneni), ei au creat și pus în opera un mecanism prin care au reușit să exploateze nișa imorală a videochat-ului, speculând toate oportunitățile oferite de un sistem corupt în profunzime. Cum s-a ajuns aici, să realizezi o astfel de activitate infracțională, la un asemenea nivel, sub ochii autorităților? Răspunsul, absolut șocant, se regăsește în cei treizeci de ani de luptă a crimei organizate (cu vârful lor de lance, clasa politică coruptă), împotriva autorității publice. Aceasta a creat acest sistem mizerabil, pe care frații Tate l-au exploatat la maxim. Fără legi clare, neinterpretabile, fără instituții capabile să le aplice, fără o justiție reală (necălărită politic), cu o lipsă crasă de moralitate în societate greu de înțeles după treizeci de ani de libertate, România a devenit un poligon al infracționalității, unde clanurile interlope autohtone și genul de indivizi importați, precum frații Tate, se simt ca „peștele în apă”. Ei au înțeles, exact, ce a făcut clasa politică: că a distrus autoritatea publică, transformând-o în instrument de tip mafiot. Și au profitat. Apropo! Credeți că autoritățile, așa surde și șchioape, cum sunt, n-au știut de activitățile fraților Tate? Credeți că averea lor, obținută într-un timp scurt, în mod dubios, nu a atras atenția organelor fiscale? Credeți că activitățile derulate de ei au fost percepute ca legale și autoritățile, din sectorul în care operau bănuiau că sunt activități ilicite? Credeți că veniturile lor au fost impozitate corect și nimeni de la „fisc” nu știa de sursa veniturilor lor? Au știut, dar au tăcut, cum tac și în cazul activităților crimei organizate românești, de frică să nu supere „stăpânii” politici. E o omerta generală, impusă. Pentru că așa sunt educați funcționarii români: să nu sesizeze și să nu intervină decât când primesc ordin. Altfel își pierd „slujba”. Deci, faptul că frații Tate au acționat nestingheriți, are două explicații plauzibile: că știau toți, dar nu le-a păsat și s-au lăsat corupți și că avem un stat în care disoluția autorității a ajuns la un asemenea nivel încât oricine poate face aproape orice, cu excepția crimelor, fără să riște consecințe, dacă știu unde și cum să ungă angrenajele corupției.

Repet: încă nu știu în ce a constat întreaga activitate a acestor indivizi și dacă se încadrează în ceea ce legea permite ori nu sancționează (s-ar putea, pe parcurs, când se va ajunge la instanță, să avem surpriza că și în acest domeniu legislația a fost „adaptată”). Dar, dacă ce a prezentat mass-media este adevărat, inclusiv acea „Universitate” on-line este nelegală, pentru că, se pare, nu deține o autorizație în acest sens și nu cred că frații Tate au declarat și plătit taxe pe veniturile realizate din această activitate. În concluzie, ce putem remarca în cazul fraților Tate? Că România, la aceasta dată, suferă de o disoluția gravă a autorității publice, efect al imixtiunii politice în toată administrația publică. Și că, speculând uriașele carențe ale sistemului autorității publice, oricine, nu numai frații Tate, derulează într-un astfel de stat, în care autoritatea publica, inclusiv justiția, a fost demolată de mafia politică. Ca și clanurile de interlopi autohtone, mafia italiană ori grupările de crimă organizată, frații Tate au speculat posibilitatea săvârșirii unor fapte (aparent penale), pentru că, clasa politică, a făcut totul pentru anula răspunderea penală.

Logic că, în aceste circumstanțe, pierzându-și libertatea, fără a înțelege cum s-a defectat mecanismul corupției, frații Tate se simt frustrați și ghinioniști și reclamă că nu există justiție imparțială în România. De ce ei și nu și restul? Pentru că se raportează la justiția lui Dragnea și Predoiu, care, la solicitarea clientelei politice, protejează același gen de fraudă fiscală comisă de frații Tate. Prin comparație, afacerile fraților Tate – cu excepția violului, dacă se confirma și va fi probat -, nu sunt, mult diferite (ca gravitate ori pericol social) de cele ale lui Sebastian Ghiță, clanul Cosma de la Prahova, Alexe și Chirică de la Iași, afacerile clanului Bădălău, afacerile fraților Cămătaru ori Corduneanu, ori a altor sute de clanuri ce activează pe teritoriul României. Dacă acestea funcționează, încă, fără cusur, de ce să nu fie frustrați că nu mai funcționează și a lor? De altfel, în aceeași logică, cred că nici afacerile „Spiru Haret”, „Valahia” și alte așa zise „universități”, neacreditate, care au realizat profituri de zeci de milioane de euro, din înșelăciuni cu diplome, nu sunt foarte diferite de escrocheria „universitară” a fraților Tate. De ce sunt „discriminați”? Asta a fost logica, asta au speculat și pe asta au mizat frații Tate: că în România, dacă urmezi metodele politicienilor care comit infracțiuni, ori ale clientelei protejate de politicieni și ale clanurilor românești de interlopi, beneficiezi de un alt regim de justiție, mult mai „soft”. Cine-o fi băgat bățul prin gard și le-a stricat jucăria? Nu contează! Contează ca ceea ce se întâmplă, e ca o picătură în ocean. Că Tate e un fenomen generalizat, adică e o realitate cruntă, cu gust amar, ce-o experimentăm continu. E extrem de trist și dureros, să asistăm, constant, la astfel de „scenete” ale impotenței autorității publice, în fața lumii interlope, generate de prostia și lăcomia politică.  

sursa foto : google.ro

COMENTARII

Latest Posts

Nu rata