Nu reorganizarea, ci depolitizarea A.N.A.F. e soluția creșterii veniturilor fiscale!

0
244

Exact cum spuneam anterior! Orice reorganizare în administrația publică începe cu A.N.A.F.! Nu cu A.N.R.E., nu cu A.N.P.C., nu cu restul de 250 de agenții și instituții care „taie frunze la câini” pe bani publici, unde este cantonata (în vacanță) clientela politică. Ci cu A.N.A.F.! Efect al „reorganizărilor” și blocării concursurilor de recrutare, de la 27.100 de posturi în 2013, A.N.A.F. a ajuns la 22.000, având sectoare deficitare, unde penuria de personal are efecte catastrofale asupra gradului de colectare a veniturilor fiscale. În special la inspecția fiscală, controlul inopinat, executarea silită, analiza de risc, adică sectoarele vitale ale A.N.A.F., în prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, sectoare unde lipsa acută de specialiști se reflectă, direct, în scăderea nivelului încasărilor (de la 33% în PIB în 2013, la 27% în 2021) și creșterea, proporțional, a evaziunii fiscale, respectiv în recuperarea greoaie sau nerecuperarea prejudiciilor penale. De ce au scăzut încasările, de la 33% din PIB (față de 40% cât este media în UE) la 27%, în timp ce economia și producția industrială au crescut? Pentru că în A.N.A.F. a fost distrusă sau că, practic, s-au pierdut componenta (activitatea) preventivă (cea a descurajării fraudei fiscale), controlul inopinat și componenta de constatare (combatere) a fraudelor fiscale, inspecția fiscală. Or, fără o componentă preventivă și de constatare, adică controlul inopinat și inspecția fiscală, la care se adaugă executarea silită, care să funcționeze eficient, A.N.A.F. nu-si poate îndeplini rolul fundamental: cel de combatere a fraudelor fiscale și de colectare eficientă a veniturilor bugetare. Din păcate, pierderea capacității de prevenție și constatare a fraudelor fiscale, adică de combatere a fraudei fiscale, respectiv de recuperare a creanțelor, nu s-a datorat lipsei de profesionalism sau a lipsei capacității de organizare a activității, din A.N.A.F., cum justifică intervenția prin reorganizare, factorii politici, ci tocmai factorului politic, care, prin toate intervențiile sale (majoritatea pompieristice) a urmărit un singur scop: nu eficientizarea capacității de prevenție si combatere a evaziunii fiscale, respectiv a creșterii gradului de colectare, ci exact opusul: scăderea acestuia. Altfel, cum ar putea fi explicată scădea gradului de colectare a veniturilor fiscale, de la 33 la 27% din PIB? Ce indicator mai elocvent există pentru a analiza efectul reorganizării A.N.A.F. și efectul deciziei politice? Analizați, în esență, fiecare reorganizare a A.N.A.F. și o să constatați că, în fapt, fiecare reorganizare a fost, în fapt, o dezorganizare premeditată a activității de inspecție fiscală, a controlului inopinat și a executării silite, activități care, cu siguranță, au deranjat grupurile de interese ce controlează mediul politic. Deci, dacă eliminăm demagogia populistă, ținta reorganizărilor n-a fost niciodată creșterea performanței A.N.A.F. în domeniul prevenirii și combaterii evaziunii fiscale și a colectării veniturilor fiscale, ci scăderea capacității A.N.A.F. de a performa în aceste domenii. Altfel, cum se explică faptul că nici una dintre reorganizări nu a avut la bază vreun audit, vreun studiu de impact, vreun studiu de specialitate în care să fie analizate, concret, plusurile și minusurile, impactul bugetar și, mai ales, efectele asupra încasărilor, generate de reorganizări? Nici unul dintre decidenții politici, care au implementat planurile de reorganizare (fără a avea la baza studii de specialitate privind oportunitatea sau modele experimentate cu succes de alte state) nu a prezentat, ulterior, dovezi ale succesului reorganizării, materializate în creșteri ale gradului de colectare ale veniturilor fiscale. Din contra, au omis să prezinte efectele, pentru că adevăratul scop al reorganizărilor nu a fost creșterea gradului de colectare a veniturilor fiscale, ci favorizarea celor ce fraudează bugetul public, iar după fiecare reorganizare gradul de colectare a veniturilor fiscale a scăzut. În aceste circumstanțe, nu e clar de ce se reorganizează atât de des A.N.A.F.? Concret, de ce se fac reorganizările, fără niciun studiu științific sau vreun model de raportare? Răspunsul e deja retoric. Ce deranjează, de fapt, cel mai mult, grupările de crimă organizată, ce controlează mediul politic? Nu controlul operativ și inopinat, inspecția fiscală și executarea silită? Nu sunt acestea sectoarele care, la fiecare reorganizare, reprezintă „chintesența” problemei, adică „off-ul” celor ce solicită „reorganizarea”? Cum evaziunea fiscală a devenit „un sport național” care asigură „bunăstarea” clasei politice și accederea la putere, evident, nici o grupare de crimă organizată nu vrea să fie „călcată” de fisc, mai ales de controlul inopinat (Antifraudă) sau de Inspecția fiscală. Or, pentru a preveni astfel de „vizite” nedorite, prin factorul politic, crima organizată s-a asigurat și continuă să se asigure că nici „Antifrauda” și nici „Inspecția Fiscală” din A.N.A.F. nu funcționează conform legilor (Codului fiscal și de procedură fiscală), ci sunt, total, sub controlul lor. Și cum se realizează acest „control” al A.N.A.F.? Extrem de simplu și eficient: prin reorganizare! Astfel, deși, potrivit legii (Codul fiscal și de procedură fiscală) Direcția Generală Antifraudă, din cadrul A.N.A.F., are atribuții clare și nerestrictive, în ceea ce privește controlul operativ și inopinat, prin așa zise „proceduri” de lucru, extrem de birocratice (care adaugă la lege, mai corect spus blochează aplicarea legii), Direcției Generale Antifraudă, i s-a anulat atribuția de bază, controlul operativ și inopinat, pentru orice intervenție fiind necesar acordul unor compartimente centrale, ale căror șefi sunt numiți politic (de regulă la propunerea crimei organizate). Astfel, printr-o șmecherie politicianistă, caracterul operativ și inopinat al controlului fiscal, practic, a fost anulat, crima organizată nemaiputând fi surprinsă, în flagrant, când comite fapte de evaziune fiscală, pentru că aplicarea legii a fost blocată prin proceduri. Iar cel ce nu respectă procedura, săvârșește un abuz, în opinia factorului politic, chiar dacă legea nu face trimitere la proceduri. Degeaba există, în lege, instrumentul autosesizării, informației, reclamației, sesizării, solicitării altor instituții, dacă se pierde caracterul inopinatului și operativului. Până ajunge informația sau solicitarea de aprobare, de la Botoșani la București, până se analizează, birocratic și politic, oportunitatea și până se obține, supra-birocratic, aprobarea, caracterul inopinat și operativ al controlului este anulat, iar consecințele sunt pe măsură. Iar ca „tacâmul să fie complet” Direcția Generală Antifraudă a fost deposedata, tot politic și de principalul instrument de operare, Legea 12/1990, transferată în portofoliul A.N.P.C. (instituție care deși n-are atribuții în domeniul prevenirii și constatării evaziunii fiscale, excelează la capitolul obediență politică). În aceste circumstanțe, prin adăugarea la lege a unor proceduri, ultra-birocratice, care blochează aplicarea legii, în timp real și prin eliminarea din aplicarea Legii 12/1990, a Direcției Generale Antifraudă, din cadrul A.N.A.F., Direcția a fost transformată într-o instituție „fantomă”, lăsată fără obiect concret de activitate (ori cu obiect de activitate formal), care este controlată, prin procedurile birocratice de aprobare a controlului, direct, de crima organizată, prin intermediul factorului politic (adică prin proceduri de control care au anulat, faptic, caracterul inopinat al controlului fiscal și l-au transformat într-un control programat). În acest sens, pentru orice avizat, este indubitabil că, în fapt, acesta a fost motivul real al desființării în 1993 a Gărzii Financiare, de către USL, adică Ponta, Chițoiu și Diaconu: eliminarea, la comanda crimei organizate, a controlului operativ inopinat, ce dădea „bătăi de cap” serioase și deranja interesele celor ce comiteau fapte de evaziune fiscală și beneficiau de protecție politică. La fel s-a procedat și cu Administrațiile pentru Contribuabilii Mijlocii din cadrul Direcțiilor Regionale ale Finanțelor Publice, care au fost desființate pentru că politicienii din U.D.M.R., din Covasna și Harghita (cei ce au întocmit expunerea de motive pentru modificarea legii), nu suportau să fie controlați de regionala Cluj a finanțelor publice, pentru că nu puteau asigura protecția. În concluzie, desființarea Gărzii Financiare, a Direcției Contribuabililor Mijlocii și modul cum funcționează Direcția Generală Antifraudă, sunt exemplul concret al modului cum acționează și funcționează mafia politică, în A.N.A.F., mafie ce protejează crima organizată. Sub masca reorganizării instituției, în scopul creșterii gradului de colectare, în realitate este distrusă instituția, fiind eliminat personalul incomod (adică profesioniștii incoruptibil și morali) și „văduvită” instituția de posibilitatea exercitării atribuțiilor fundamentale. În ce privește Inspecția fiscală, lucrurile sunt asemănătoare cu ce s-a întâmplat în cazul Gărzii Financiare, Administrațiilor Contribuabililor Mijlocii și Direcției Generale Antifraudă. Tot prin proceduri – emise, chipurile, pentru aplicarea legii -, respectiv prin inventarea așa zisului criteriu de programare în control pe bază de „risc fiscal” și al „programării prealabile în control”, pe baza unor criterii subiective, netransparente și, mai ales, discriminatorii, crima organizată controlează, prin intermediul componentei politice, aproape total și acest sector din ANAF. Pentru că, dacă ai sub control „programarea” și compartimentul „analiza de risc fiscal”, poți proteja orice contribuabili, neexistând niciun risc, real, ca societățile controlate de crima organizată să fie „călcate” de controlul inopinat sau inspecția fiscală, în timpul „mandatului” celui instalat politic. Neincluse în programele de control sau analiza de risc fiscal, societățile care fraudează bugetul public pot fi ușor „ocolite” sau „omise” spre a fi programate în control sau propuse spre analiză privind riscul fiscal. Și dacă acest lucru se petrece timp de patru ani și mai trece un an până se reorganizează instituția, se împlinesc exact cinci ani, termenul de prescripție al stabilirii de impozite și taxe. Cum obligațiile fiscale înregistrate în contabilitate, dar neachitate, nu implică risc penal, realizați ce înseamnă protecție politică în A.N.A.F.? Profit maxim asigurat din neplata taxelor! Așa se realizează protecția politică a crimei organizate. Pentru asta se bat politicienii să numească șefii din Direcțiile regionale și Administrațiile județene ale A.N.A.F. Nu pentru creșterea gradului de colectare, care nu-i decât o justificare demagogică. Acesta este și adevăratul motiv al reorganizării A.N.A.F.: protecția evaziunii fiscale săvârșită de crimă organizată. Pentru că, dacă activitatea de control inopinat, inspecție fiscală și de executare silită, sunt nereformate, în timp, își creează profesioniști în domeniu, care constituie și pot accesa o bază de date și de informații, ce, exploatată, devine extrem de periculoasă pentru crimă organizată. Logic, în fața unei baze de date, a informațiilor și, mai ales, a unor profesioniști care știu să le acceseze și au experiență și acumulări în domeniu, crima organizată devine vulnerabilă. Și reacționează în consecință, pentru a elimina vulnerabilitatea. Cum? Eliminând sau mutând din structura controlului inopinat sau a inspecției fiscale, prin reorganizare, persoanele incomode sau a celor care nu se supun comenzilor. Adică „epurează” sistemul de factorii de vulnerabilitate: profesioniștii. Acesta este motivul real al reorganizării ANAF, de fiecare dată când se schimbă puterea politică. Bulversarea activității, pentru a nu se putea exploata experiența profesională și baza de date, respectiv pentru a se anihila componenta preventivă și de combatere a evaziunii fiscale. Contrar declarațiilor publice, realitatea demonstrează că fiecare putere politică nou instalată vine, la pachet, cu o parte a crimei organizate, care, pentru susținerea financiară acordată în vederea accederii la putere, pune condiții. Iar condițiile, ca și în 2013, când s-a solicitat desființarea Gărzii Financiare sau în decembrie 2018, când s-a desființat Direcția Contribuabililor Mijlocii, încep cu anihilarea, restructurarea ori restrângerea competențelor activității de control inopinat și inspecție fiscală din A.N.A.F., a căror activitate împiedică crima organizată să fraudeze bugetul public. E o realitate incontestabilă, certificată de faptul că nu factorul uman este cauza principală a ineficienței creșterii gradului de colectare fiscală, ci faptul că legislația fiscală este blocată la aplicare, prin proceduri de tip mafiot, proceduri care, în loc să fie eliminate, pentru a crește eficiența activității A.N.A.F., respectiv a crește gradul de colectare, sunt menținute și completate de fiecare guvern, cu scopul de a bloca activitatea instituției în domeniul prevenirii și combaterii evaziunii fiscale. Or, ce poți obține concediind personalul ANAF fără a elimina blocajele în aplicarea legii? Ce altceva decât epurarea specialiștilor, incomozi, pentru a asigura protecție crimei organizate în fraudarea bugetului public? Apropo! De ce nu sunt cercetați, penal, autorii ultimei reorganizări dezastruoase a ANAF, fără nici un criteriu obiectiv, a cărei consecință a fost scăderea gradului de colectare a veniturilor fiscale cu 5%, raportat la PIB? Știți cât a „costat” „experimentul”, de tip mafiot, Ponta, Chițoiu, Diaconu, cu desființarea Gărzii Financiare și reorganizarea A.N.A.F.? Peste 50 miliarde lei neîncasați la bugetul de stat. Credeți că s-au pierdut acești bani? Nicidecum! Au ajuns în conturile crimei organizate și în buzunarele unor politicieni sau funcționari publici. Mă mir că, până acum, crima organizată n-a ridicat statui lui Sorin Blejnar, Victor Ponta, Daniel Chițoiu, Gelu Diaconu și altor „actori” politici care, prin reorganizarea frecventă a A.N.A.F. și prin blocarea aplicării, în timp real, a Codului fiscal și de procedură fiscală, prin impunerea unor proceduri de lucru super-birocratice, au asigurat instrumentele prin care crima organizată devalizează, de peste treizeci de ani, peste 30% din PIB. N-are dreptate Iohannis, când spune că suntem un stat eșuat?

COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here