Când statul a pierdut controlul asupra colectării taxelor, nu e un stat „eșuat”?

0
165

Romania, pentru al șaptelea an, consecutiv, e în „pole position”, la neîncasarea TVA. Cu un scor imbatabil: peste 34%. Următorul „concurent” este departe, la zece procente distanță! 

      Dar, cui îi pasă că, de douazeci de ani, mafia și crima organizată colectează TVA în locul statului, cât timp funcționează para-ndărătul? În timp ce banii publici dispar, prin fraudă fiscală, în conturile clientelei politice, statul, prin instituțiile sale abilitate, a găsit soluția de compromis: se împrumută, de pe piața bancara, adică de la băncile comerciale corporatiste, amanetând prezentul și viitorul populației (depunând ca garanții toate bunurile și activele populației, aflate în administrarea statului, adică a politicienilor aflați la putere). Astfel, în loc să susțină cheltuielile publice – așa cum ar fi corect și eficient intr-o economie performantă, respectiv din încasări de impozite și taxe, statul –  reprezentat de politicieni – cedează o parte din încasări, deliberat, către crima organizată, substituindu-le cu împrumuturi de pe piața de capital, care, evident, vor împovăra cetățeanul și vor determina creșterea impozitelor și taxelor în perioada imediat următoare, făcându-le, în majoritatea cazurilor, insuportabile pentru cetățeanul de rând, ale cărui venituri sunt sub nivelul supraviețuirii. Comparativ, nici o firmă, în nici o circumstanță, nu poate evita falimentul, cheltuind mai mult decât produce. Iar a apela la împrumuturi, pentru a susține cheltuielile, nu e o soluție, pentru că poți împrumuta doar în limita a cât ai cu ce garanta plata ratelor și a dobânzii. Dacă ești chibzuit și-ți pasă de viitor, o faci, de regulă când produci măcar atât cât ai nevoie pentru a restitui rata împrumutului, dobânda și pentru a acoperi cheltuielile curente. Asta înseamnă solvabilitate și administrare competentă și eficientă a bugetului. România – pentru a ascunde managementul incompetent sau în slujba crimei organizate – , pentru că nu colectează suficient pentru a acoperi cheltuielile publice, folosește metoda rostogolirii datoriei publice, împrumutând, iar și iar, atât pentru a plăti ratele scadente ale împrumuturilor și dobânzile, cât și pentru a acoperi cheltuielile publice curente. Așa este ascunsă incompetența administrativă și protecția acordată crimei organizate, de clasa politică aflată la guvernare, de zeci de ani. E șmecheria prin care este ascunsă catastrofa managerială și evitată răspunderea pentru managementul incompetent ori în favoarea crimei organizate. Asta nu se numește nici administrare profesionistă, nici solvabilitate, ci autodistrugere și faliment, pentru că, în curând, se va ajunge la un moment critic când guvernele nu vor mai avea cu ce garanta obținerea unor noi împrumuturi și șmecheria nu va mai funcționa. Abia atunci – când va trebui să rambursăm împrumuturile și să susținem și cheltuielile publice, din ceea ce se colectează la buget -, se va vedea dimensiunea dezastrului și impactul real asupra economiei al evaziunii fiscale, respectiv faptul că statul, cu actuala infrastructură instituțională și legislativă și cu actuala colaborare între politicieni și clientela politică, nu este capabil să colecteze TVA, la pachet cu faptul că, de zeci de ani, statul a abandonat o parte a colectării în favoarea crimei organizate, care a prosperat în România cum n-a prosperat nicăieri în UE. În prezent, deși Codul fiscal și legislația antifraudă sunt „varză” la capitolul sancționării și blocării fraudei în ce privește TVA, cât pot masca aceasta, prin împrumuturi, guvernanții ne prostesc că e în regula – pentru că n-am depășit un așa zis prag, considerat critic, al datoriei publice și că nu e nimic grav (deși toată logică se bazează pe un PIB în care componenta reală, autohtonă, a economiei, care produce plusvaloare, este calculată complet eronat, bazându-se, în fapt, pe componenta corporatistă). Deci, conform celor ce administrează economia, nu suntem într-o situație critică, deși, dacă eliminăm din ecuație împrumuturile, suntem în insolvabilitate totală, adică în faliment (!!??). Pe de altă parte, dat fiind că baza de impozitare există, faptul că nu colectăm TVA la nivelul la care ar trebui, nici n-ar fi atât de grav, dacă infrastructura privind colectarea TVA ar exista, ar putea fi activată și ar funcționa. Când am ajunge cu „cuțitul la os”, adică în imposibilitatea de a mai accesa fonduri, gata, dăm „verde” și activăm mecanismul colectării, aflat în stand by. Din păcate, așa ceva nu e posibil, decât în demagogie. De ce? Pentru că, acceptând implementarea mecanismului colectării TVA în locul statului sau sustragerea TVA colectată, de către crima organizată, clasa politică, presată de crima organizată, a distrus întreaga infrastructură a statului de colectare a TVA. Astfel, începând de la instituții (ANAF, Poliție, Parchete), cooperarea între instituții (au declarat neconstituțională cooperarea între instituții), continuând cu legislația fiscală și până la justiție, toată infrastructura privind combaterea fraudei fiscale și de colectare a TVA, fost distrusă, sistematic, astfel încât, dacă România n-ar mai avea soluția imorală a substituirii colectării TVA, pentru a asigura necesarul de fonduri pentru acoperirea cheltuielilor publice, cu împrumuturi, colectarea TVA ar fi imposibilă. Asta pentru că, timp de aproape treizeci de ani, crima organizată și-a perfecționat si upgradat mereu mecanismele de furt a TVA și, mai ales, cele de influență și control mafiot asupra administrației publice, în timp ce statul a pierdut, încet, dar sigur, din autoritate, din eficiență, din personalul specializat și pregătit, devenind incapabil, azi, să mai reacționeze în fața crimei organizate, în ce privește colectarea a 34% din TVA. Or, când s-a ajuns, în baza legislației existente, ca justiția să constate și să decidă că s-a colectat și însușit, legal, TVA, de către crima organizată (posed nenumărate decizii ale instanțelor care, deși constată că banii încasați n-au ajuns la buget sau că s-a sustras TVA încasată, chiar dacă operațiunile au fost fictive, totuși au decis că legea a fost respectată) e clar că lucrurile sunt nu grave, ci foarte grave și că falimentul statului nu poate fi evitat. Cum să supraviețuiești cand ai permis legalizarea colectării taxelor în locul statului sau a sustragerii TVA colectată? Apropo! Întreb, deja retoric: de ce nu se introduce metoda simplificată în cazul colectării TVA (taxarea inversă)? A fost solicitată de fostul ministru Teodorovici și aprobată de CE. Ulterior s-a motivat neaplicarea ei pentru că nu au fost conectate casele de marcat cu ANAF. Acum sunt conectate, iar aprobarea CE e încă valabilă! De ce nu se implementează măsura solicitata? Cum justifica guvernanții, acum, neaplicarea taxării inverse în cazul TVA, când exista o pierdere de peste șapte miliarde de lei la buget? Vă ofer și răspunsul: pentru că nu e de acord clientela politică cu metoda simplificată a colectării TVA. Și dacă nu se înțelege, sunt capabili să mai elimine un ministru, sau chiar sa mai trântească un guvern. Exact ca în cazul introducerii taxării inverse în cazul comerțului cu cereale: pentru că au insistat și a obținut taxarea inversă, Garda Financiară, la solicitarea crimei organizate (care, cu siguranță, a avut un rol hotărâtor în numirea șefului ANAF și a ministrului finanțelor), a fost desființată. De aceea toată lumea tace și nu propune taxarea inversă în cazul TVA (în special cei din ANAF, care știu exact de ce nu se colectează 34% din TVA): nu riscă un precedent deja creat, nu?

COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here