AcasăEditorialOmul și urma sa – sau cum lipsa de educație devine combustibilul...
spot_img

Articole noi

Omul și urma sa – sau cum lipsa de educație devine combustibilul perfect pentru manipularea politică!

   Am plecat de la textul lui Vasile Popovici, care pune un diagnostic corect asupra degradării noastre civice și morale, dar nu unul suficient. Pentru că răul din România nu stă doar în ceea ce vedem azi în spațiul public—agresivitatea, fanatismul, confuzia intelectuală și lipsa culturii democratice—ci și în ceea ce lipseșteeducația adevărată și moralitatea elementară. Două absențe fatale, speculate, pervertite și transformate în capital electoral de PSD și de întreaga clasă politică lipsită de caracter care orbitază în jurul lui.

      Educația slabă naște cetățeni slabi. Iar cetățenii slabi sunt materia primă pentru politicienii fără scrupule

      Societatea românească este vulnerabilă pentru că a fost lăsată intenționat vulnerabilă. Un popor educat pune întrebări, verifică, gândește critic și nu se lasă dus cu zăhărelul. Un popor needucat votează cu stomacul, cu ura, cu frica, cu zvonul, cu Facebook-ul și cu influencerii plătiți la negru din banii publici.
      În lipsa educației, moralitatea se topește. Oamenii nu mai operează cu valori, ci cu instincte. Iar instinctele sunt ușor de cumpărat, de manipulat, de excitant la comandă politică. E suficient să li se spună „ai noștri sunt buni”, „ceilalți sunt răi”, „ăla vrea să vă ia pensiile”, „ăla nu e patriot”, „ăla vrea să închidă industria”, „ăia sunt extremiști”.
      Și românul, obosit, sărac, bombardat de minciuni, cedează. Pentru că nu are anticorpi intelectuali.

      Lipsa de moralitate completă – trăsătura dominantă a clasei politice

      Educația te ajută să înțelegi lumea. Dar moralitatea te ajută să o faci mai bună. Fără ea, avem ceea ce vedem azi: un sistem politic parazitar, interesat exclusiv de accesul la bani, putere, privilegii și impunitate.
      România e condusă, nu de oameni politici, ci de o adevărată castă extractivă, auto-întreținută, impermeabilă la merit, împănată cu pile, amante, verișori și cumetri, în care singurul criteriu de promovare este obediența.
      Nu competența. Nu integritatea. Nu patriotismul. Ci loialitatea față de șef și față de clan.
      Aceasta este moștenirea cea mai grea a epocii post-iliesciene și, în special, a culturii politice create de PSD: o industrie a minciunii cosmetizate, a realității de vitrină și a manipulării grosiere, ambalată însă în vorbe mieros-patriotarde.

      Ipocrizia – sport național. Și da, îmi amintesc perfect „epoca” Năstase

      Genul acesta de manipulare ipocrită nu e nou. Dimpotrivă, e marca PSD.
      Îmi amintesc perfect „epoca” Năstase și episodul grotesc cu ministrul Ionel Bănculescu. Deranjați că evaziunea explodase tocmai din cauza stimulentelor politice, au decis să „rezolve” problema: au tăiat jumătate din Garda Financiară. Apoi, cu aerul satisfăcut al unui chirurg care a extirpat cancerul din pacient, Bănculescu a anunțat solemn că, odată redus personalul, numărul actelor de control s-a înjumătățit. Și, prin consecință, „a fost eliminată 50% din evaziune”.
      Aceea a fost, poate, prima mare lecție națională de cosmetizare a realității. Restul au perfecționat-o.

      Astăzi, același PSD reia schema: cosmetizează, manipulează, dezinformează. De data asta, ținta e USR

      Campania anti-USR nu are nicio legătură cu ideologie, performanță, moralitate sau „extremism”, cum urlă televiziunile de casă. Nu are legătură nici cu ecologiștii, nici cu tinerii, nici cu progresismul. Are legătură cu ceva mult mai simplu: Banii. Mulți bani.
Exact 16 miliarde de euro de la Apărare, pe care a pus ochii mafia politică și mercenarii din presă. 
      Acești bani trebuie administrați, distribuiți, „orientați” către cine trebuie. Și în niciun caz PSD, PNL și UDMR nu vor să vadă un Miruță sau altcineva din afară punând mâna pe robinet.
      De-aici isteria. De-aici propaganda. De-aici montajele false, minciunile strategice, producțiile de laborator.
      E vorba de lăcomia clientelei politice care papușează aceste partide. A clientelei care trăiește pentru contracte, pentru comisioane, pentru acces la bugete, pentru sinecuri, pentru „băiatul potrivit la locul potrivit”.
      USR deranjează pentru că:
      – nu poate fi cumpărat la fel de ușor;
      – nu vrea să intre în hora comisioanelor;
      – poate bloca tunurile mari;
      – pune presiune pe transparență;
      – și mai ales, amenință ecosistemul sinecurist construit în 30 de ani.

      Mizele sunt uriașe. Moralitate zero. Manipulare totală. Iar poporul, vulnerabil, iar cade în plasă

      Fără educație, fără moralitate, societatea devine un câmp ideal de manevră. O populație care nu se revoltă. Care nu citește. Care nu verifică. Care votează contra propriei sale vieți.
      Politicienii fără caracter știu asta. Și profită. De aceea au nevoie de români să rămână slabi, needucați, dezorientați și înfricoșați. Ca să poată continua să jefuiască, să manipuleze, să cosmetizeze, să își croiască averi obscene în timp ce România reală se stinge încet.

      Concluzia amară

      România nu este condusă de cei mai buni dintre noi, ci de cei mai lipsiți de moralitate dintre cei care au reușit să captureze statul. Și vor continua să o facă atât timp cât populația rămâne vulnerabilă.
      Iar întrebarea fundamentală, pe care o repet, rămâne: Câtă Românie mai există în noi? Și, mai ales, suntem dispuși să o salvăm înainte ca ea să nu ne mai poată salva pe noi?
      Pentru că, privind ce se întâmplă azi, când asistăm la „uciderea USR cu pietre”, în direct, în stradă și pe toate canalele controlate de puterea politică — pentru singura crimă de a fi deconspirat clientelismul, sinecurismul și mafia contractelor — ar trebui să ne întrebăm ceva și mai dureros: nu cumva, tăcând, privindu-ne pantofii și lăsând manipularea să facă treaba murdară, devenim părtași la o crimă împotriva adevărului?
      Pentru că nu doar un partid este linșat.
      Nu doar niște oameni sunt executați simbolic.
     Ci însăși posibilitatea unei Românii mai drepte este lovită cu pietre.
      Iar tăcerea noastră, a tuturor, riscă să devină complicitatea finală.

COMENTARII

Latest Posts

Nu rata