România nu a ajuns un stat mafiot doar prin inerția unei clase politice corupte. A ajuns aici pentru că această clasă politică este implicată direct în cel mai mare jaf economic legalizat: furtul de TVA.
Și nu o spun eu la o bere, nici comisarul ori inspectorul cu 30 de ani vechime în fiscalitate, o spune un profesionist cu pedigree, Florin-Cornel Popovici – fost șef al Camerei de Conturi, om care a lucrat zeci de ani în combaterea fraudelor fiscale și care are în spate rezultate, nu doar vorbe. Când un astfel de om spune că mecanismul de fraudare a TVA e alimentat chiar de la vârful statului, nu mai contează dacă vorbește un “roșu”, un “galben” sau un “albastru”. Culoarea politică devine irelevantă. Rămâne doar adevărul.
Iar adevărul, confirmat și de EUROSTAT, este simplu și crud: România nu colectează în jur de 34% din TVA-ul datorat. Vorbim de miliarde de euro care nu ajung niciodată în buget, dar care se evaporă în averi apărute peste noapte prin curțile liderilor politici. Coincidență? Doar dacă mai crezi și în Moș Crăciun.
TVA-ul neîncasat este, pentru firmele clientelare politic, o mină de aur. Din el se asigură “para-ndărătul” către partidele aflate la putere și către protectorii din ministere. Este o schemă simplă: colectezi TVA în numele statului și nu-l mai virezi sau îl “recuperezi” fraudulos de la buget, cu acte „în regulă”, ori, în multe situații, cu ajutorul justiției corupte.
Cea mai mare dovadă că frauda fiscală a devenit afacere de stat este protecția politică de care se bucură acest furt de taxa. Dacă ar exista voință reală de combatere, s-ar adopta imediat taxarea inversă la TVA – o soluție banală, eficientă 100%, fără costuri și aplicată deja în alte țări europene. Rezultatul? Între 6 și 7 miliarde de euro pe an la buget, fără să pui presiune pe cetățean și fără să mai inventezi taxe absurde.
Dar Guvernul și Parlamentul refuză. De ce? Pentru că taxarea inversă ar tăia brusc sursa de bani negri a clasei politice. E simplu: dacă nu vrei să colectezi la buget miliarde pe an printr-o metodă sigură și legală, atunci nu ești de bună credință. Ești ipocrit. Ești complice. Și nu guvernezi pentru popor, ci pentru rețeaua ta.
Pentru mine, acesta este cel mai simplu și mai eficient test care separă politicianul cinstit de cel mincinos: introducerea sau neintroducerea taxării inverse la TVA. Cine se opune, e clar ori corupt ori marionetă. Nu PR-ul, nu discursurile pompoase despre “reformă fiscală”, nu vizitele la Bruxelles. Doar acest test.
Și aici ajungem la Ilie Bolojan – politicianul prezentat drept model de “bună guvernare”, sobru hotărât și cinstit. Atât timp cât nu atinge subiectul furtului de TVA și nu mișcă un deget pentru oprirea lui, tot ce face, din punctul meu de vedere, e o mare cacealma politică și economică. Un spectacol bine regizat pentru presă și pentru public, dar care ocolește esențialul: furtul TVA cu protecție politică și legislativă.
Să ai la îndemână o soluție clară, să poți aduce la buget peste 30 de miliarde de lei anual și să preferi în schimb să crești impozite, să inventezi taxe noi și să reduci veniturile oamenilor, pentru a asigura, în continuare, posibilitatea furtului de TVA – asta nu este prostie. Este cel mai mizerabil mod în care poți înțelege “combaterea crizei economice”: prin consolidarea sursei de îmbogățire pentru gașca ta.
Concluzie? Până când furtul de TVA nu este stopat, România va rămâne exact ceea ce este astăzi: o firmă privată a clasei politice, înregistrată pe numele poporului, dar exploatată în interes propriu. Restul e doar teatru cu aplauze plătite din bani publici.
