Cu solemnitatea unui inchizitor fiscal și patosul unui predicator care a descoperit evanghelia colectării TVA-ului, Sorin Grindeanu ne anunță cu pieptul umflat: „ANAF are, de ieri, un nou președinte”. Adică exact ce le lipsea celor 50.000 de firme-fantomă, înregistrate la aceeași adresă fictivă, cu datorii de 30 de miliarde de lei: un nou paznic la magazia jefuită.
Grindeanu se arată brusc indignat că românii plătesc taxe și evazioniștii prosperă. Vrea ținte lunare, vrea controale în forță, vrea comunicare transparentă, ba chiar promite că dacă în două luni nu se vede progresul, el – da, el, Grindeanu! – va cere capul noului președinte ANAF. Ce bărbat! Ce justițiar! Ce… mincinos!
Fiindcă, dacă tot e vorba de control, poate ar trebui să începem cu propriul său județ, Timiș. Sau, mai precis, cu un caz devenit emblematic pentru „lupta anti-evaziune”: firmapò domnului Cionca, SC NEW RPC. Nu, nu e un nume fictiv, ci vicepreședintele PSD Timiș, partener de afaceri cu soția lui Grindeanu și nepotul lui Ciolacu. Un trio care ar putea deschide un cabinet de consultanță în evitare de controale fiscale.
În urmă cu trei ani, Inspecția Fiscală din Timiș a descoperit nereguli flagrante într-o rambursare de peste un milion de lei, acordată fără control anticipat, deși exista un risc fiscal evident. Decizia, una „confortabilă”, a fost semnată de directorul adjunct Mircea Simeria – un alt soldat loial al partidului.
Dar adevărata magie abia urma: după ce AJFP Timiș a demarat o inspecție fiscală, firma lui Cionca a fost teleportată, cu viteza interesului penal, în județul Prahova. Motivul? Să evite controlul deja aprobat prin ordin de serviciu. Să fim clari: în România, dacă ai un SRL și ești suspect de evaziune, n-ai unde fugi. Dar dacă te cheamă Cionca și ai parteneri de familie cu carnet de partid roșu, scapi. Fiscul îți face plecăciuni și te roagă, eventual, să-ți alegi alt județ.
ANAF Central a zis, într-o primă fază, că inspecția se face. Apoi, brusc, a revenit. Ca prin farmecul telefonului politic, s-a anulat tot. Nicio explicație logică, niciun motiv legal. Doar o realitate simplă: un contribuabil protejat e mai egal decât toți ceilalți.
Și ca ipocrizia să fie completă, să mai adăugăm un aspect:
Dacă domnul Grindeanu ar fi cu adevărat preocupat de onestitate, poate ar începe verificările acolo unde durerea e cronică și înfloritoare – la firmele de stat și cele abonate la contracte publice. Căci da, domnule Grindeanu, cele mai mari obligații fiscale neonorate le înregistrează tocmai aceste societăți „strategice”, cu acționariat majoritar de stat sau de partid, care în mod curios sunt pe pierdere fiscală deși au tarife duble sau triple față de concurență. Oare cum se explică? Simplu: sunt protejate politic și ferite sistematic de controale ANAF. Ați auzit vreodată de controale inopinate la marile regii locale, la companiile de stat sau la furnizorii de asfalt, flori și hârtii igienice pentru primării? Exact, nici noi.
Așadar, domnule Grindeanu, despre ce schimbare majoră vorbim? Despre extinderea protecției fiscale pentru firmele de partid? Sau despre menținerea aparenței de luptă fiscală în timp ce marii datori sunt plimbați prin țară și răsplătiți cu contracte publice?
Până când veți cere rezultate și transparență de la noul președinte ANAF, poate ar fi mai onest să cereți anchetarea modului în care firmele familiei extinse Grindeanu-Ciolacu-Cionca au fost scutite de inspecție. Acolo să înceapă reforma. Cu dumneavoastră.
Altfel, discursurile rămân simple exerciții de ipocrizie, recitate cu emfază de pe scena teatrului absurd numit „guvernare”. Și, între noi fie vorba, dacă în două luni nu se schimbă nimic, poate că nu doar președintele ANAF ar trebui demis, ci și protectorii evazioniștilor.
