De fiecare dată când apar noi taxe sau majorări de impozit, ni se spune solemn: „Așa cere Uniunea Europeană.”
Este formula magică prin care orice aberație fiscală capătă aură de necesitate istorică. Astfel, Uniunea Europeană devine, în discursul oficial, un fel de dumnezeu fiscal: nu pentru principii, nu pentru echitate, nu pentru convergență reală, ci exclusiv pentru încasări.
Doar că acest discurs ignoră complet un detaliu esențial: venitul mediu al cetățeanului român, care se află mai aproape de CSI decât de Europa Occidentală. România se aliniază la Uniunea Europeană la prețuri, accize și taxe, dar rămâne fidelă la venituri: UE la facturi, CSI la salarii. Exact aceeași logică aplicată la energie, gaze și carburanți: plătim facturi care depășesc unele țări din UE – Ungaria, Austria, Slovenia, Polonia, Slovacia – dar veniturile românilor rămân modeste.
Absurdul fiscal devine și mai evident când comparăm două situații simple:
- O vilă generoasă, peste 250 mp construiți, teren de 1.000 mp, valoare de piață ~200.000 euro: impozit anual ~3.500 lei.
- O mașină veche, de 20 de ani, motor de 2900 cm³, valoare reală ~6–7.000 euro: impozit anual 3.888 lei.
Priviți bine: o mașină de 7.000 euro plătește mai mult decât o casă de 200.000 euro, și încă mai generează TVA, accize și taxe pe combustibil. Acesta nu este un accident contabil, ci paradoxul fanariot al sistemului fiscal românesc: proprietățile mari sunt protejate, bunurile mobile devin sursă sigură de încasări.
Și totul este prezentat ca „rațional” și „european”. Ironia supremă este că poți conduce un Logan vechi, plin de accize, și să plătești mai mult decât pentru locuința ta, fără ca nimeni să se întrebe dacă logica fiscală are vreo legătură cu viața reală.
Exact același principiu funcționează la energie electrica, carburanti și gaze: prețuri „ca în UE” pentru consumatori cu salarii estice. Statul român a inventat o formă unică de integrare selectivă: UE la încasări, CSI în buzunarul contribuabilului.
Morala? Simplu: nu e prostie, e sistem. Perfect adaptat celor care îl conduc, indiferent de ce spune „UE” în manualele sale. Sistemul funcționează nu pentru cetățean, ci pentru sine însuși. Și până când logica fiscală și energetică va fi reașezată pe principii reale de echitate, vom continua să trăim într-o țară unde: o vilă de 200.000 euro este aproape neimpozitată, un autoturism vechi de 7.000 euro devine „pericol național” fiscal, iar energia și gazele costă cât în Occident, cu salarii estice. Aceasta este România fanariotă modernă: UE în discursuri, CSI în buzunarul contribuabilului și absurdul aplicat cu fidelitate administrativă
