Nu sunt susținător al AUR, POT, SOS sau PSD. Din punctul meu de vedere, acestea sunt cele mai toxice și periculoase construcții politice pentru cetățeanul român: naționalisme isterice, cu reflexe autoritare, fabricate după manuale vechi, cu miros de extremism și disciplină impusă cu pumnul.
Tocmai de aceea, critica mea la adresa Guvernului Bolojan nu este una partizană. Este una de igienă publică. Ține de competență, moralitate și, mai ales, de efectele concrete ale guvernării asupra vieții oamenilor.
Contrar delirului mediatic care îl prezintă drept „salvatorul economiei”, Ilie Bolojan nu este nici salvator, nici reformator și cu atât mai puțin apărătorul cetățeanului. Este, în realitate, un incompetent economic cu ambiții de chirurg, care operează economia României cu drujba fiscală.
Politica sa economică este simplă, primitivă și brutală: mai multe taxe, mai multe impozite, duse la niveluri record, comparabile cu cele din statele bogate ale Uniunii Europene sau chiar mai mari – doar că fără salarii, fără servicii publice și fără stat funcțional. Un fel de Scandinavie fiscală aplicată în Balcani, cu WC-ul în curte.
Scopul? Cosmetizarea pe termen scurt a deficitului bugetar. Prețul? Viitorul economiei.
Pentru că, în esență, Bolojan nu a schimbat nimic:
– n-a blocat nicio schemă de sifonare a banului public;
– n-a atins nicio rețea clientelară;
– n-a deranjat niciun baron;
– n-a mișcat niciun monopol;
– n-a sprijinit nicio producție;
– n-a ajutat niciun IMM.
Un „fușerist” economic, cum ar spune un neamț: bun la demolat, complet incapabil să construiască.
Rupt total de realitatea economică, trăind exclusiv în cercuri politice unde banii publici se împart „strategic” între prieteni, Bolojan a ajuns să creadă că economia se conduce din Excel și din conferințe de presă. Viața reală a României îi este la fel de străină ca salariul minim unui sinecurist.
În acest experiment, românii au devenit cobai fiscali.
Formula este cinică și transparentă: să vedem cât mai pot suporta, cât mai pot fi storși, cât mai pot fi împinși spre supraviețuire. Nu e reformă, e test de anduranță socială.
Rezultatul? Previziune ușoară: nivel de trai în cădere liberă, nervi întinși la maximum, economie gripată — în timp ce veniturile mafiei politice cresc sănătos, rotund și nesimțit.
Vede cineva altceva?
Vede cineva salvarea economiei?
Vede cineva prosperitate?
Aplicând eterna politică „vrem să”, fără să faci nimic, fără să atingi oligarhi, baroni, clientelă politică, monopoluri pe resurse și utilități, te îndrepți spre Vest sau spre Est? Sau, mai corect spus, spre modelul occidental sau spre feudalism fiscal?
Guvernarea Bolojan este cea mai ipocrită guvernare din ultimii ani. Vorbește obsesiv despre reducerea cheltuielilor, dar taie exact acolo unde nu trebuie și protejează exact acolo unde doare cel mai tare bugetul:
– clientela politică;
– sinecurile;
– programele opace de sifonare a banului public.
Exact sectoarele care generează pierderi cronice și deficit bugetar au rămas sfinte și intangibile.
În schimb, în 2025, în timp ce poporului i se cere „solidaritate”, profiturile clientelei politice explodează, iar veniturile sinecuriștilor se dublează sau se triplează. Sinecurile sunt mai bine securizate ca niciodată. Sistemul funcționează perfect — doar pentru cine trebuie.
De unde vin banii? Din creștere economică? Nu! Din eficiență? Nu!
Vin din buzunarul fraierului corect, prin taxe și impozite mărite, până la sufocare. A existat vreun studiu de impact? Evident că nu. Când scopul este menținerea sistemului, orice mijloc e legitim.
Asta e realitatea: Ilie Bolojan nu a luptat cu mafia politică. A devenit managerul ei fiscal, finanțând-o mai eficient decât predecesorii săi.
Și, ca bonus istoric, a reușit o performanță remarcabilă: a salvat PSD. Pe Ciolacu, pe Grindeanu și aripa pesedistă infiltrată în PNL. Experimentul său economic va eșua inevitabil, dar nu înainte de a compromite definitiv PNL și USR, transformându-le în țapi ispășitori ai populației.
PSD joacă, ca de obicei, inteligent și cinic: votează reformele fiscale, dar mimează opoziția. Așteaptă prăbușirea guvernului, apoi iese strategic de la putere. Va reveni „salvator”, eventual la braț cu AUR, reducând simbolic câteva taxe, aruncând firimituri sociale și pozând, din nou, în apărătorul poporului.
Iar Ilie Bolojan?
Va rămâne în istorie nu ca reformator, ci ca nașul discret al mafiei clientelare, omul care a reușit imposibilul: să conserve perfect privilegiile sistemului, înfometând populația.
Pentru că, dacă tragem linie și dăm la o parte demagogia despre „disciplină bugetară”, „solidaritate” și „faliment iminent”, bilanțul este simplu și brutal:
nivel de trai prăbușit, nemulțumire generalizată, economie blocată — și o singură câștigătoare: clientela politică.
Restul este manipulare.
