Tăierea sporurilor nu e nedreptatea finală. E doar începutul scadenței morale a unei administrații care a preferat tăcerea în locul datoriei.
Stimați foști colegi din ANAF și funcționari publici,
Ieri am fost de partea voastră. Azi vă spun adevărul.
Nu pentru că m-aș fi așteptat la vreo favoare. Ci pentru că mi s-a părut moral să spun adevărul într-o societate sufocată de tăcere. Dar, între timp, am constatat un lucru revoltător: niciun șef din ANAF nu v-a sprijinit. Niciunul! De ce? Pentru că sunt slugi politice fără caracter, selectați pe criteriul docilității și al complicității, nu al competenței și curajului.
Ce vă voi spune azi va deranja. Dar la fel ca ieri, adevărul trebuie spus, chiar dacă doare. Și doare. Pentru că oglinda în care trebuie să vă priviți nu e guvernul, ci propria voastră lașitate.
Tăierea sporurilor? O meritați. Din plin. Vina? Nu e doar la guvern. E și la voi.
Tăierea sporurilor este rezultatul unei complicități colective. A unei tăceri instituționalizate, pe bani buni. A unei administrări fiscale care, în loc să protejeze banul public, a fost transformată în scutul clasei politice.
Pentru că ați fost comozi. Pentru că ați fost lacomi și lipsiți de principii. Pentru că v-ați prostituat moral pentru câțiva lei în plus, pe care, oricum, i-ați pierdut prin inflație. Pentru că v-ați lăsat mituiți cu niște sporuri iluzorii, oricum înghițite de inflație. Pentru că v-ați vândut onoarea pentru câteva sute de lei în plus, iar acum plătiți nota de plată. Cei care v-au tăiat azi salariile n-ar fi ajuns niciodată la putere dacă v-ați fi făcut datoria, dacă n-ați fi închis ochii, dacă ați fi aplicat legea în litera și spiritul ei. Cei care vă lovesc azi în portofel – Grindeanu, Ciolacu, Boloș – n-ar fi ajuns acolo dacă voi v-ați fi făcut datoria. Dar, când erați în control, pentru că salariile și sporurile nu erau legate de performanță profesională (de câți bani ați adus la buget, de prejudiciile constatate, de plângerile penale întocmite), ați aplicat principiul:
„De ce să constat dacă pot să nu fiu competent?”;
„De ce să extind verificarea dacă pot să mă fofilez?”;
„De ce să aplic legea când pot închide ochii?”.
Rezultatul? Azi vă întrebați de ce Grindeanu, Ciolacu, Boloș și ceilalți își permit să vă umilească. Simplu: pentru că i-ați protejat.
Exemplele rușinii și ale complicității
În Caraș-Severin, ani întregi de lucrări publice fictive, facturi false, insolvențe planificate. Gruparea Berjerita a prejudiciat bugetul cu milioane. Am cerut extinderea verificărilor. Un coleg, azi șef ANAF, mi-a spus senin: „De ce să mă complic, nu sunt competent.”
Astăzi, Mocioalca, unul dintre beneficiarii acelor contracte, este vicepreședinte la Curtea de Conturi.
Grindeanu e șeful Camerei Deputaților.
Simonis conduce CJ Timiș.
Iar șefii de direcții regionale le fac anticameră.
La fel a fost și la Giroc, unde am întâlnit cea mai mare opoziție din partea propriilor colegi și șefi, pentru a nu finaliza verificările. Dacă atunci am fi dus controlul până la capăt, azi, cred, Simonis nu mai era președinte al Consiliului Județean Timiș și nu mai primea vizite de curtoazie de la șeful Finanțelor Timiș, pe care-l ține la usă, după interlopii Timișoarei.
Și nici Grindeanu nu mai trimitea mesaje de amenințare către oamenii cinstiți din ANAF.
Ați lăsat România să devină un SRL politic, gestionat de mafie. Iar voi, funcționarii, ați fost contabilii acestui jaf.
Eu chiar am făcut facultatea. Mulți doar au vizitat-o.
Să fim sinceri: o parte dintre voi n-ați trecut prin facultăți, ci pe lângă ele. V-ați ales diplomele cum îți alegi cartofii la supermarket – după preț și conveniență, nu după calitate. Nu-i de mirare că, în loc să studiați Keynes sau Stiglitz, ați studiat organigramele baronilor.
Eu chiar am studiat. N-am trecut pe la facultate doar să iau o diplomă. Am studiat, am citit, am înțeles cum funcționează economia. Am citit, am înțeles, am aplicat. Niciun mare economist nu a susținut vreodată un model economic bazat exclusiv pe împrumut. Mai ales nu pe un împrumut pentru consum. E o absurditate economică, o rețetă sigură pentru faliment. Și totuși, România se împrumută nu pentru investiții, ci pentru clientelă. S-au împrumutat miliarde, dar nu pentru dezvoltare, ci pentru a umfla buzunarele firmelor de partid, pentru a spăla bani, pentru a susține luxul mafiei politice. Guvernanții n-au împrumutat pentru investiții productive, care să creeze plusvaloare. Au împrumutat pentru infrastructură făcută de mântuială, pentru panseluțe. Au luat bani pe datorie nu pentru fabrici, nu pentru digitalizare, nu pentru educație, ci pentru drumuri umflate, stații de epurare fictive, panseluțe de milioane și borduri de aur.
De-aia Oprișan, Grindeanu, Simonis și ceilalți au astăzi averi mai mari decât statul care i-a plătit.
Când interlopii și loazele politice au ajuns în fruntea Guvernului și au început să împrumute în draci, pentru consum, nu pentru producție, voi ați tăcut. Pentru că la finalul lunii „vă intra” și vouă ceva. Era pace. Era liniște. Era complicitate.
V-ați luat sporul și v-ați făcut că plouă.
Ați confundat stabilitatea financiară cu somnul de după ședință și ați râs de mine când am urlat. Ați zis că sunt nebun și neadaptat.
O Românie plină de mătuși Tamara
Așa s-au spălat banii. Prin matușile Tamara care au inundat România. Iar diferența dintre costurile reale și cele astronomice o vedeți astăzi în vilele, proprietățile, conturile și mașinile de lux ale politicienilor și ale clientelei lor.
Dar voi ați închis ochii.
Zambaccian e o glumă pe lângă averea lui Oprișan sau pe lângă strada presupusă a lui Grindeanu din Dumbrăvița, cel care vă taie azi sporurile.
Dacă v-ați fi făcut datoria și ați fi verificat serios lucrările publice și cheltuielile fictive, azi nu mai aveam un deficit bugetar de peste 9%.
Nu mai ajungeam în situația de a fi umiliți și sancționați tocmai de cei care au provocat jaful.
Câteva întrebări simple
• Ați verificat unde s-au dus cele 65 de miliarde transferate ilegal în fondul de rezervă de către Ciolacu, Grindeanu, Simonis, Boloș, Stănescu, Ciucă, Burduja și compania?
• Ați refuzat să mergeți în control cu beizadelele, nepoții, verii și amantele politicienilor, transferați din Primării în ANAF?
• Ați făcut analize de risc reale privind cheltuirea banilor publici?
• Ați îndrăznit să analizați, la sânge, eficiența contractelor cu statul?
ANAF – instituție disfuncțională, prizonieră politic
O dovadă supremă a degradării e Direcția de control al averilor. Zece ani de activitate, zero recuperări, zero dosare finalizate. Niciun dosar finalizat cu recuperare de prejudiciu. Zero!O ficțiune costisitoare.
Iar Antifrauda? Aparent sperietoarea evazioniștilor. În realitate, un mastodont paralizat politic. Costă mai mult decât aduce. Comenzile vin de sus. Cazurile „grele” dispar.Un elefant obez care se teme să sufle fără aprobare de la partid.
Cum se face că exact în sectorul contractelor publice – epicentrul fraudelor cu TVA – nu există risc fiscal stabilit de ANAF? Acolo unde se rambursează miliarde pentru operațiuni fictive, ANAF doarme. Sau se face că doarme. Nimic. Liniște. Ca într-o mănăstire fiscală închiriată mafiei. E paranormal. E absurd. E crimă fiscală sub acoperire administrativă.
Cum e posibil? Simplu: în ANAF, realitatea fiscală nu are voie să deranjeze realitatea politică.
Conștiința voastră, mai mică decât sporul
Vă înțeleg. V-ați agățat de sporuri. Le-ați considerat un drept câștigat, nu o mită sistemică pentru tăcere.
Dar când țara se împrumuta pentru consum, nu pentru investiții, voi ați tăcut. Când banii se scurgeau spre firmele de partid prin lucrări umflate și contracte fictive, ați închis ochii.
Ați devenit sclavi ai fricii și ai confortului. Ați fost prezenți fizic la locul de muncă, dar absenți moral. Iar acum plătiți. Și nu doar voi.
Funcționarul obedient – cauza tăcută a falimentului fiscal
Și acum, sincer: voi, funcționarii, ce conștiință aveți? Ce demnitate vă mai păstrați? Ați fost martori la jaful bugetului și nu ați mișcat un deget. Ați asistat la spălarea banilor și ați mimat neștiința. Ați justificat: „nu e competența mea”. Serios? Dacă voi nu sunteți competenți, atunci cine?
Iar voi, șefii de administrații fiscale, care ați frecat pragurile baronilor locali pentru o majorare de 2-3.000 de lei, credeți că a meritat? Azi câștigați 18.000 de lei, dar cu o putere de cumpărare mai mică decât un inspector din 2017. Bravo! Ați fost complici la distrugerea fiscală a României.
Și ce urmează? Lovitura de baros.
Tăierea sporurilor e doar începutul. Urmează:
• Impozitarea proprietăților la prețul pieței
• Creșterea accizelor la carburant
• Creșterea TVA
• Dublarea tarifelor la utilități
• Majorări la CAS, CASS, RCA, impozite auto
• Și, implicit, creșterea cu cel puțin 30% a tuturor bunurilor de consum
Și toate acestea le veți plăti voi. Nu mafia. Nu baronii. Nu Grindeanu, Ciolacu, Boloș sau Simonis. Ci voi. Și noi, ceilalți cetățeni de rând. Toate acestea pentru a plăti împrumuturile făcute și furate de clasa politică, cu protecția voastră.
Concluzie:
Nu greva e solutia, ci datoria morală. Dacă tăceți și acum, vă veți pierde nu doar banii, ci și rostul
Nu mai spuneți că nu ați știut. Ați fost acolo. Ați văzut. Ați tăcut. Ați aplicat principiul: „Nu văd, nu e competența mea, nu mă complic.” Dar realitatea nu mai poate fi ocolită.
Ați distrus prezentul vostru și, mai grav, viitorul copiilor voștri.
Dar ce-ar fi fost dacă, în toți acești ani, ați fi spus „nu”?
Dacă ați fi scris Raporate de inspectie fiscală profesioniste, procese-verbale, nu pretexte?
Dacă ați fi făcut controale reale, nu simulacre?
Dacă ați fi refuzat să lucrați cu nepoții, amantele și verișorii politicienilor?
N-ar mai fi fost azi Grindeanu, Ciolacu sau Simonis acolo sus.
N-ar fi fost tăiate sporurile.
N-ar fi fost un deficit de 9% și un stat care a ajuns să se împrumute pentru salarii.
Dar ați ales tăcerea. Ați ales obediența. Ați ales să vă vindeți. Și acum vă cumpără la preț de nimic.
Ultimul apel
Încă nu e prea târziu. E ceasul al doisprezecelea. Poate deja trecut. Treziți-vă și faceți-vă datoria. Nu mai fiți lași. Nu mai mimați competența. Nu mai protejați mafia. Nu mai acceptați să fiți slugi. Nu mai închideți ochii. Nu mai fiți obedienți. Nu mai fiți lași.
Nimeni nu vă poate atinge dacă sunteți cinstiți și imparțiali. Nici Grindeanu, nici Simonis, nici Ciolacu, nici Nazare, nici Boloș.
Nu vă cer să vă sacrificați. Vă cer să fiți funcționari adevărați. Să respectați legea, nu ordinele informale. Să vă amintiți că nu sunteți ai unui partid. Sunteți ai unui stat.
Luați exemplul meu. Faceți și voi la fel. Dacă nu pentru voi, măcar pentru viitorul copiilor voștri. Eu am ales să nu fiu obedient. M-am luptat cu Năstase, cu Cucu, cu Șerban Pop, cu Gelu Diaconu și cu alții, respective cu mafioții sistemului. Am plătit un preț, dar n-am fost vândut și nici obedient. Și, în ciuda tuturor presiunilor, n-am fost niciodată de partea hoției. Și n-am regretat. Pentru că onoarea e singura pensie care nu se devalorizează.
Poate e timpul ca și voi să alegeți: Vreți să fiți demni? Sau să rămâneți complice cu mafia care ne-a adus în pragul colapsului?
