Știți cum procedăm noi, în stil pur românesc? Avem o inundație – adică deficitul bugetar – știm exact de unde vine: cheltuieli nesăbuite, gen 65 de miliarde de lei din fondul de rezervă al Guvernului, direcționate către clientela politică, sinecuri, pensii speciale, salarii obscene în agențiile supraponderale gen ANRE, ANI, ANCOM și alte câteva sute de găuri negre bugetare.
Dar în loc să închidem robinetele, să reparăm digurile și să sancționăm pe cei care le-au spart, ne apucăm să facem zgomot în altă parte. Ce țipăm? Că „sporurile ANAF” sunt adevărata cauză a prăpădului. Serios?
Vreți adevărul? Încă mai avem PSD și toată rețeaua de clientelă mafiotă pentru că acești oameni știu cum să ne manipuleze. Ne țin ocupați cu scandaluri false, în timp ce adevărații vinovați își văd liniștiți de jaf. Nu mai vedem pădurea din cauza copacilor plantați anapoda de propagandă.
Cui folosește demonizarea ANAF? Mafiei politice. Clientelei. Crimei organizate. Pentru că aceștia nu vor un ANAF funcțional, eficient și cu colți. Un ANAF slab înseamnă libertate totală pentru evazioniștii de partid și de stat.
Uitați-vă la Nazare. Pe mine m-a lămurit déjà și mi-a rispit orice urmă de îndoială privind ce interese servește. Refuză constituirea unor structuri județene de Antifraudă. De ce? Oficial, ca să nu fie influențate politic. Neoficial – pentru că n-o vrea clientela politică. Cea care face bani pentru politicieni. E simplu: cum să ții Antifrauda la Deva, când grosul evaziunii e în Timiș și Arad? De ce să controlezi eficient, când e mai profitabil să nu vezi?
Și da, i-a scăpat și porumbelul. După desființarea secțiilor județene ale Gărzii Financiare – cu motivul fals că ar fi fost corupte – colectarea veniturilor fiscale a scăzut cu 5% din PIB. De la 32% în 2012 la 27% în 2024. Asta e realitate, nu opinie. Acei 5% însemnau exact cât ne lipsește acum ca să ne încadrăm în ținta de deficit bugetar.
Iar Nazare o scalda elegant. Cică nu asta a fost cauza. Atunci care, domnule fost ministru? De ce nu ne-o spuneți? Pentru că adevărul e prea simplu și prea dureros: ai dat afară paznicul, apoi te miri că s-a furat. Și dai vina pe câine, că a lătrat prea tare.
Asta înseamnă fie ipocrizie, fie complicitate, fie prostie. Alegeți dumneavoastră ce se potrivește mai bine.
