Sporurile de la ANAF – ținta comodă a unei campanii ipocrite!

În ultimele săptămâni asistăm la o campanie susținută, aproape isterică, împotriva ANAF, în contextul dezbaterilor privind tăierea unor sporuri salariale. Se vorbește despre „privilegii” și „nesimțiri bugetare”, dar se ignoră voit un adevăr simplu: salariile și sporurile din ANAF sunt printre cele mai modeste din tot aparatul public.
      Reforma bugetară este necesară. Deficitul ne presează, iar cheltuielile statului trebuie ajustate. Dar întrebarea e legitimă: de ce începe această reformă fix cu ANAF? De ce nu cu structurile realmente parazitare, supradimensionate sau sinecuriste?
      A făcut cineva o comparație între veniturile din ANAF și cele din alte instituții publice? Între inspectorii fiscali și cei din poliție, justiție, administrație sau reglementare? Între ANAF și cele peste 250 de agenții, autorități și companii de stat unde salariile și bonusurile sfidează orice logică bugetară?
     Nu. Și nici nu se dorește. Pentru că ANAF este o țintă convenabilă.
       Presa care întreține această retorică este, în mare parte, controlată de oameni de afaceri care au interese directe în zona gri a economiei – indivizi care se tem de controalele fiscale, de blocarea contractelor cu statul, de anchetele pentru evaziune. În acest context, ANAF devine inamicul ideal: o instituție care încurcă socotelile unor rețele economico-politice bine sudate.
      Și totuși, realitatea e următoarea: ANAF colectează 98% din veniturile fiscale ale României. Este, de departe, instituția care susține funcționarea statului. Cu toate acestea, este tratată ca o frână a progresului, ca un bastion de „privilegii” ce trebuie urgent demolat.
      Desigur, ANAF nu e perfectă. Are nevoie de reformă reală – de digitalizare funcțională, de profesionalizare, de debirocratizare. Dar aceste lucruri nu se fac prin tăieri salariale haotice și campanii de discreditare, ci prin politici inteligente, coerente și consecvente.
      Vreți un ANAF funcțional, modern, ca în Occident? Militați pentru depolitizarea și denepotizarea instituției, pentru eliminarea ingerințelor politice, pentru recrutarea pe criterii de competență și integritate. Susțineți legi fiscale clare, stabile și predictibile, nu un hățiș normativ care se schimbă de la un guvern la altul, în funcție de interesele clientelei de partid.
      Pentru că adevărul e simplu: ANAF are specialiști competenți, care pot combate evaziunea fiscală și pot eficientiza colectarea, dacă sunt susținuți, respectați și stimulați – nu demonizați și demoralizați.
      În schimb, vedem o altă realitate: când apare o criză, presa aservită politicului își caută un dușman. Astăzi, dușmanul e ANAF. E mai comod așa decât să vorbim despre Hidroelectrica, Portul Constanța, Aeroporturi, Romgaz, TAROM, pensii speciale sau sinecuri din agenții-fantomă.
       Să faci bășcălie de funcționarii care asigură veniturile necesare funcționării statului – Guvern, Parlament, Sănătate, Educație – este nu doar nedrept, ci o mizerie morală și o eroare strategică.
      Repetăm obsesiv că vrem un stat modern și performant. Dar primul pas în această direcție este să nu mai călcăm în picioare exact instituțiile care pot aduce acest progres. Iar ANAF este una dintre ele.
      Într-o țară în care evaziunea fiscală rămâne endemică și frauda bugetară se face cu protecție de stat, a transforma ANAF în țap ispășitor pentru toate eșecurile guvernării este o formă rafinată de ipocrizie instituționalizată.