Pentru ca România să aibă cu adevărat o șansă la reformă, misiunea lui Ilie Bolojan și Nicușor Dan nu este doar una administrativă, ci una profund structurală: decuplarea PSD de la banii publici. Și nu doar PSD ca partid, ci întregul mecanism clientelar care, timp de decenii, a transformat bugetul de stat într-un sac fără fund pentru hrănirea mafiei politice.
Iar punctul de plecare ar trebui să fie anchetarea celei mai mari deturnări de fonduri publice din istoria recentă a României: transferul, în perioada 2023–2025, a nu mai puțin de 64 de miliarde de lei din bugetul de stat în fondul de rezervă aflat la dispoziția premierului Marcel Ciolacu. Aceste fonduri, redirecționate prin ordonanțe de urgență care au eludat controlul parlamentar, au alimentat – fără nicio justificare reală de urgență – o uriașă rețea de mituire politică: primari, consilii județene, presă obedientă și structuri de partid. A fost, în esență, un mecanism de cumpărare a tăcerii, obedienței și voturilor, plătit din buzunarele românilor.
Orice demers de reformă autentică trebuie să înceapă cu investigarea legalității acestor transferuri. Potrivit legii, utilizarea fondului de rezervă este condiționată de urgență, imprevizibilitate și necesitate obiectivă. Nimic din aceste condiții nu a fost respectat. Fondul a fost folosit ca pușculiță personală de partid – o pușculiță de 64 de miliarde de lei.
Toate ordonanțele de urgență prin care s-au efectuat aceste transferuri trebuie supuse unei verificări punctuale, începând cu redactanții din ministere, semnatarii din guvern și până la avizatorii obedienți din instituții-cheie. Fiecare semnătură pusă pe un document care a facilitat accesul crimei organizate la banul public trebuie să răspundă în fața legii. Timpul complicităților administrative a expirat.
Este imperativă epurarea aparatului public – de la funcționari, directori, prefecți, până la miniștri – de toți cei care au făcut parte din acest sistem de drenare a banilor statului către clientela politică. Pentru prima dată, România are în față o șansă reală să destructureze rețeaua transpartinică a sinecurilor și privilegiilor obținute prin șantaj, influență și servilism politic.
Dar pentru ca această reconstrucție să fie credibilă, PSD, PNL, UDMR și alte formațiuni trebuie forțate să se reformeze din interior. Partidele trebuie să renunțe la pionii mafiei politice, la parlamentarii și liderii locali care acționează ca extensii ale crimei organizate în administrația publică. În caz contrar, orice încercare de reformă va fi sabotată din interior.
În special PSD, care a fost arhitectul principal al acestui mecanism de delapidare, trebuie tras la răspundere. Dacă partidul refuză reforma și continuă să funcționeze ca o organizație de tip feudal, dependentă de bani publici pentru fidelizarea structurilor, victoria lui Nicușor Dan va fi una iluzorie – un „succes à la Pirus”, în care schimbarea de fațadă ascunde menținerea mecanismelor de jaf.
România nu mai are luxul compromisurilor. Decuplarea rețelelor de interese de la bugetul de stat este condiția de bază a oricărei modernizări. Dacă noua guvernare nu taie în carne vie, dacă nu înlătură cu determinare această metastază clientelară, întreaga revoluție politică de la urne va fi doar o furtună într-un pahar cu apă.
