Reflecții despre luciditate, alegere și singurătatea celor care nu se mai mint.
Nu sunt perfect. Nici nu-mi doresc să fiu. Am slăbiciuni și vicii, așa cum are orice om cu simțurile vii și mintea trează. E lupta eterna dintre trup și spirit. Ceea ce mă deosebește nu este o presupusă superioritate morală, ci faptul că am învățat – cu un preț greu – să percep adevărul în orice împrejurare. Să disting minciuna de autentic, aparența de esență.
Această capacitate nu mă face mai fericit, dar mă face mai viu. Adevărul nu oferă pace, ci claritate. Și într-o lume sufocată de confuzie, claritatea e un lux rar. Când raportezi totul la adevăr, greșeala devine imposibilă nu pentru că ești infailibil, ci pentru că nu mai acționezi orbește. Nu mai cauți răspunsuri – le ai. În loc de întrebări, apar alegerile. Chiar și atunci când alegerea nu e binele, o faci cu luciditate, nu cu minciuni convenabile.
Există un preț. Omul care trăiește în adevăr devine un străin printre ai săi. Nu pentru că s-ar izola, ci pentru că ceilalți se simt expuși în preajma lui. Mulți nu vor adevărul. Vor alinare, promisiuni, decor. Adevărul nu mângâie, ci dezbracă. Nu îți oferă companie, ci oglindă. Și majoritatea preferă confortul iluziilor, oricât de fragile ar fi ele. Omul caută stăpân și turmă, amagindu-se că așa alegerea nu-i mai aparține și nici vina.
Traind în adevar, așa începe o singurătate aparte – nu de trup, ci de sens. Nu mai poți mima, nu mai poți participa la jocurile sociale ale politeții ipocrite. Devii prea clar, prea tăcut, prea sincer. Iar sinceritatea nu este o virtute socială. Este o formă de exil. Ales prin liber arbitru.
Însă această singurătate nu este un blestem, ci o formă de eliberare. E spațiul în care nu mai cauți aprobări, nici aplauze. E locul în care nu mai trăiești pentru ceilalți, ci pentru tine – nu în sensul egoist al cuvântului, ci în sensul profund al conștienței.
Adevărul izolează, dar și fortifică. Îți răpește mulțimile, dar îți oferă liniștea. Și poate că aceasta este cea mai grea, dar și cea mai autentică formă de libertate: să vezi totul limpede și, cu toate acestea, să-ți rezervi dreptul să alegi.
