Rezultatele recente ale alegerilor prezidențiale, cu tot cu anularea primului tur, indică un fenomen profund și alarmant în societatea românească: resurecția unui curent mistic-religios combinat cu naționalismul populist, care, în lipsa unor contranarațiuni eficiente, a coagulat nemulțumirea populară într-un mod greu de contracarat rațional.
Nu sunt un adept al conspirațiilor, dar ceea ce se întâmplă în jurul personajelor Georgescu și Simion capătă contururile unei mișcări religioase, cu valențe legionare, alimentate de frustrare socială, sărăcie, injustiție, aroganță politică și manipulare. În peste 38 de ani de practică în domeniul economic, din care 27 în sectorul public, am învățat să identific sursele reale ale crizelor. Ceea ce vedem azi nu este un accident, ci efectul politicilor care au vulnerabilizat populația și au transformat o societate modernă, europeană, într-una în care misticismul religios capătă funcție de substitut rațional.
Discursul religios promovat de Georgescu, atent combinat cu retorica naționalistă și promisiuni utopice, a coagulat revolta latentă a unui electorat dezorientat și dezamăgit. Poziția pasivă a Bisericii Ortodoxe și a liderilor neoprotestanți față de acest fenomen contribuie la consolidarea percepției de validare religioasă. Pentru românul profund religios, mai ales în zona rurală, tăcerea ierarhiei înseamnă consimțământ. În lipsa unui cuvânt clar de delimitare, Georgescu și Simion capătă un fel de aură mistică, de lideri providențiali, investiți cu o „misiune divină”.
În fața acestui tip de discurs, raționalul nu mai contează. Degeaba ai mass-media, experți, analize, demontări logice ale afirmațiilor făcute de Simion sau Georgescu. În fața misticismului religios, adevărul nu mai are greutate. Un exemplu revelator: zilele trecute, în presa apropiată de mediul neoprotestant, s-a lansat ideea că Nicușor Dan ar fi imoral din punct de vedere religios pentru că trăiește de 20 de ani cu partenera sa fără a fi cununați religios. În replică, am adus în atenție acuzațiile publice de homosexualitate aduse lui Simion, precum și poziția sa ambiguă privind drepturile persoanelor LGBT. Reacția a fost nulă. Așa-zisele păcate ale lui Simion nu contează. În logica acestui electorat religios radicalizat, el este deja investit cu o aură sacră.
Nu doar diaspora a înclinat balanța în favoarea lui Simion, cât votul rural și periferic. Și nu pensiile speciale sau fondurile europene au fost motorul revoltei, ci sentimentul profund de abandon și lipsă de speranță. Simion este receptat nu ca politician, ci ca un lider aproape mesianic.
Aceasta este marea vulnerabilitate a societății românești: când elitele administrative și politice eșuează, golul este umplut nu cu proiecte raționale, ci cu salvatori mistici. Este exact ceea ce s-a întâmplat cu Mișcarea Legionară în anii ’30: pe fondul crizei economice și al corupției endemice, Codreanu și ai lui au combinat discursul religios cu ultranaționalismul, creând o masă fanatică, gata să acționeze violent „pentru salvarea națiunii”. Așa s-a ajuns la epurări, asasinate și dictatură.
Discursul lui Simion, de tipul „ La cât de furioasă e lumea, nu-mi mai pot asuma nimic. Cei care au comis lovitura de stat ar trebui jupuiți în piața publică pentru ce-au făcut. Își bat joc de democrație. Mă, vă place sau nu vă place de Călin Georgescu, este omul votat de români
”, nu este doar populism. Este un avertisment: după invalidarea instituțiilor, urmează violența ca mijloc legitim de impunere a voinței populare. Așa începe prăbușirea democrației.
În acest context, este esențială mobilizarea electoratului rațional. Acelor cetățeni care încă privesc politica din prisma valorilor democratice, a echilibrului instituțional și a contractului social. Dacă ei vor rămâne pasivi în turul al doilea, dacă vor lăsa urnele în mâna celor manipulați religios sau ideologic, nu doar un scrutin va fi pierdut, ci direcția de evoluție a României pentru cel puțin un deceniu.
Este momentul ca votul să devină un act de responsabilitate, nu de furie. Iar luciditatea să fie mai puternică decât lozincile.
Rațiunea trebuie să învingă mistica. Altminteri, ne întoarcem în întuneric.
