În ciuda corului general al disperării față de măsurile economice dure impuse de Donald Trump și a corului de opinii care susțin că Trump a fost iresponsabil și că SUA va plăti scump aceste decizii, realitatea este că acestea sunt parte a unei strategii bine gândite, susținute de unii dintre cei mai competenți specialiști în economie.
Am afirmat și am scris în repetate rânduri că SUA nu a avut de ales, economia sa aflându-se într-o situație similară, dar la altă scară și într-un cu totul alt decor al posibilităților de riposta, cu cea a României.
Deficitul balanței de plăți a SUA față de China, care ajunsese la 1.300 de miliarde de dolari, devenise o povară nesustenabilă, punând presiune enormă pe economia americană, în ciuda unui PIB de peste 30.000 de miliarde de dolari. Iar aceasta măsură (taxarea importurilor) nu e una nouă, ci a fost discutata încă de pe timpul lui Bush, dar n-a fost pusa în practica în urma discuțiilor diplomatice, la cel mai înalt nivel dintre SUA și China, când s-au făcut niște promisiuni reciproce. Dar, se pare, China, nu numai că nu le-a respectat, ci a început să facă declarații belicoase, care au deranjat SUA și au adus-o în situația de a închide piața interna pentru China.
Însă, dincolo de impactul imediat al acestor măsuri, jocul la nivel mondial trebuie analizat dintr-o perspectivă mai largă, pe două paliere cu priorități diferite:
1. Impactul intern asupra economiei SUA.
Pe termen scurt, majorarea taxelor pentru bunurile importate ar putea genera un șoc resimțit de consumatorii americani. Costurile produselor vor crește temporar, iar anumite sectoare dependente de importuri vor trece printr-o perioadă de ajustare. Cu toate acestea, pe termen lung, SUA va ieși câștigătoare. Economia americană are capacitatea de a substitui din producție proprie peste 90% din importurile afectate, ceea ce va genera un impuls puternic pentru industria internă. Da, costurile de producție vor crește, pentru că vor îngloba costuri mai mari cu forța de muncă (pentru care concernele americane au produs în China, Taiwan, Vietnam, Coreea, etc.), dar asta nu va avea impact negativ asupra economiei americane, din contra.
Creșterea producției interne va reduce șomajul, va stimula puterea de cumpărare și va consolida baza industrială a SUA. Mai mult, prin limitarea externalizării către țări precum China, Thailanda, India sau Vietnam, SUA își va proteja tehnologiile de vârf, care în ultimele decenii au fost transferate masiv către Asia, erodând avantajul competitiv american. A fost o eroare recunoscuta de marii economiști americani, care nu s-au putut opune lăcomiei globaliste.
Un aspect esențial care face ca această strategie să fie sustenabilă este faptul că piața americană are un potențial enorm datorită puterii de cumpărare uriașe a populației. Spre deosebire de China sau alte țări cu care SUA înregistrează un deficit de cont curent, consumatorul american are o capacitate financiară superioară, ceea ce face ca producția internă să aibă o piață de desfacere sigură. Acesta este „secretul” dezvoltării economice americane și principalul motiv pentru care impozitarea importurilor nu reprezintă un risc major. SUA nu este doar un mare producător, ci și cel mai mare consumator global, iar acest echilibru economic îi oferă o marjă de manevră pe care alte țări nu o au.
2. Lovitura economică și strategică asupra CHINEI, scopul principal al embargoului vamal al SUA.
Prioritatea reală a acestei strategii nu este doar revitalizarea economiei interne, ci și o ripostă directă împotriva Chinei. Prin taxarea importurilor, SUA a declanșat un atac devastator asupra economiei chineze, afectând-o atât din punct de vedere economic, cât și militar.
Nu trebuie uitat că aproximativ 70% din exporturile Chinei erau absorbite de piața americană. Blocarea parțială sau totală a acestei piețe pentru produsele chinezești creează un deficit comercial uriaș pentru China, limitându-i capacitatea de dezvoltare și investiții. Întrucât nu există o altă piață globală capabilă să compenseze pierderile generate de SUA, Beijingul se vede în imposibilitatea de a-și menține actualul ritm de creștere economică.
În plan militar, implicațiile sunt și mai grave. Creșterea economică accelerată a Chinei a fost principalul motor al expansiunii sale militare, susținând o cursă a înarmării fără precedent. O economie încetinită înseamnă resurse mai puține pentru dezvoltarea și modernizarea armatei, iar acest lucru afectează direct ambițiile geopolitice ale Beijingului, inclusiv în regiuni sensibile precum Marea Chinei de Sud sau Taiwan.
Concluzie
Deciziile economice ale administrației Trump nu sunt simple măsuri protecționiste, ci reprezintă un plan strategic complex, menit să reechilibreze raportul de forțe la nivel mondial. SUA își protejează economia și industria, reducând dependența de importuri și revitalizând producția internă. În același timp, prin limitarea accesului Chinei la piața americană, Washingtonul atacă direct modelul de creștere economică al Beijingului, slăbindu-i poziția atât pe plan economic, cât și militar.
Într-o lume în care puterea economică și influența geopolitică sunt interconectate, măsurile dure sunt uneori singura soluție pentru menținerea supremației. SUA a înțeles acest lucru și a acționat în consecință, chiar dacă asta a însemnat sacrificarea unor aliați strategici sau de afinitate. Până la urmă jocurile se fac pe bani!
