Asta-i bună! Să spună Guvernul ce sume a recuperat de la marii datornici și marii evazioniști!
Cum să-și trădeze guvernanții pe cei ce i-au susținut să ajungă unde sunt și să acumuleze cât au acumulat?
E o regulă simplă, incontestabila: ca să ajungi parlamentar ori membru al Guvernului, trebuie să te susțină cineva. De regulă partidul. Dar fără bani partidul nu susține pe nimeni. Și de unde bani la partid decât de la marii datornici și evazioniști fiscali? Și unde sunt cei mai mulți bani și mai puțin protejați? Bineînțeles că în Bugetul de Stat! „Băieții deștepți”, care stau în umbra, departe de lumina reflectoarelor, gen Voiculescu (Antena 3), Buzăianu ori Ghiță (care continuă să mulgă statul român de la Belgrad, dovada fiind Realitatea TV) și mulți, mulți alții, conectați prin diferite canale (lucrări plătite din bani publici, care presupun rambursare de TVA, contracte cu regiile autonome, la prețuri preferențiale, ori evaziune fiscală, concesiuni ale domeniilor publice, licențe de exploatare, contracte de servicii, etc.) la bugetul de stat, sunt adevărații șefi politici ai partidelor. Ei alcătuiesc listele pentru Parlament, ei stabilesc membrii Guvernului și-și împart portofoliile și tot ei stabilesc șefii instituțiilor publice la nivel central și local, pentru a le sluji și proteja interesele financiare.
Chiar dacă nu se vede, nimic nu este ce pare.
În umbra oricărui demnitar, discret, se afla un individ sau un grup financiar puternic, care investește în politician pentru a-i sluji interesele. Efectul? De la ordine de șef agenție, la ordine de ministru, hotărâre de guvern sau proiect de act normativ, toate conțin dedicații pentru un beneficiar sau un grup de beneficiari. Iar când se restrâng drepturile civile, ori „se strânge cureaua” (când s-a furat prea mult de la buget ori „băieții deștepți” au colectat și însușit excesiv), luându-se măsuri nepopulare, nu „băieții deștepți”, care dirijează politicul, sunt afectați, ci populația platitoare de impozite și taxe. Așa funcționează sistemul: nu returnează cine fură, ci restul contribuabililor, obligați să suporte ce se fură, plus sinecurismul care protejează furtul!
Cât despre recuperarea banilor furați, mecanismul legislativ a fost mereu upgradat, încât aproape că nu poate fi aplicat. Nu legea e problema, ci procedurile prin care este blocată aplicarea legii, care a devenit o practică generală în România (vrei să nu aplici legea? Respecți procedurile, care înlătură orice răspundere). E evident că nu există voința politică pentru a simplifica și eficientiza mecanismul de recuperare a datoriilor bugetare și a sumelor fraudate de la bugetul de stat, de către „băieții deștepți” (și restul care profită, indirect), pentru că partidele politice continuă să fie dependente de „băieții deștepți”. Cine „mișcă în front”, se revoltă sau nu se supune, este eliminat și lăsat fără susținere.
Un exemplu concret al modului cum funcționează mecanismul fraudei comisă de „băieții deștepți” (și nu numai), este cel al colectării TVA. Deși pierde aproximativ 42% din TVA colectată (care ajunge în conturile „băieților deștepți”), Guvernul și Parlamentul României se fac că nu au soluții pentru a contracara fenomenul, acționând în stilul: „asta e, n-avem ce face!). E o mare cacealma!
Când s-a sugerat, de către mass-media și specialiști, aplicarea metodei simplificate de colectare a TVA (taxarea inversă), cum se practică în SUA și alte state dezvoltate, în cazul colectării taxei pe circulația mărfurilor (taxarea exclusiv la vânzătorul final), Guvernul, ipocrit, a replicat că nu are acordul CE. Când, forțat de mass-media și de dimensiunea uriașă a fenomenului, l-a primit, a justificat că nu este implementat sistemul de interdependența a caselor de marcat cu serverele ANAF. Și, gata, subiectul a fost abandonat, adică „a fost pusă batista pe țambal”.
OK! Așa să fie! Nu te-a lăsat CE și n-ai creat infrastructură adecvată. Dar de ce, când ai o astfel de pierdere uriașă bugetară, a unor sume ce-ar putea acoperi împrumuturile împovărătoare, nu apelezi la metode alternative? De ce nu înăsprești legislația privind combaterea evaziunii fiscale, ca să descurajezi fenomenul, din contra, o modifici în favoarea celor care comit fraude fiscale?
Revin și întreb: dacă ești de bună credință, de ce nu tratezi colectarea și însușirea TVA colectată, ca delapidare și infracțiune cu reținere la sursa? Nici asta n-o poate face Guvernul și Parlamentul?
TVA nu este un venit direct, pe care-l realizează o societate comercială. Este o taxă, pe valoarea adăugată, pe care o plătește consumatorul final și pe care o colectează o societate și o virează mai departe, către bugetul de stat. Societatea nu este proprietarul acelei taxe. Este doar, prin lege, investit cu drept de gestiune a acestei taxe, care nu-i aparține. Proprietarul de drept este bugetul de stat. În aceste condiții, în ce logică juridica (privind dreptul de proprietate), cel ce colectează TVA poate să-și însușească această taxă, fără a fi considerat furt/delapidare de la bugetul de stat? Sunt zeci de mii de societăți comerciale care colectează TVA, o evidențiază în contabilitate și o declara în declarații, dar n-o achită la bugetul de stat, apelând la insolvență pentru a evita plata. Practic își însușesc TVA colectată. Iar Guvernul și Parlamentul – pentru că sunt marionete ale acestui gen de afaceriști ce jefuiesc bugetul de stat -, continuă să mențină în vigoare o legislație ce protejează furtul TVA.
Conform legislației actuale, nu este infracțiune înregistrarea și declararea TVA colectată, chiar dacă n-ai virat-o la bugetul de stat. Extrapolat, e ca și cum aș fura de la vecin, dar mă duc și declar, oficial, furtul și nu mai e furt.
Iar gradul (procentul ori nivelul) de încasare a TVA colectată, ori a altor impozite și taxe, stabilite prin acte administrative și confirmate de justiție, este la un nivel atât de mic (sub 10%), tot din același motiv: dacă Guvernul și Parlamentul nu au interes să restricționeze, legislativ, posibilitatea de a însuși TVA colectată și s-o trateze ca delapidare, de ce-ar simplifica și eficientiza mecanismul de recuperare (executare silită)? „Băieții deștepți”, care susțin financiar politicienii, cei care mențin actualul mecanism legislativ ce permite colectarea și însușirea TVA colectată, credeți că sunt dispuși să renunțe la TVA însușita, fără luptă, când au Guvernul și Parlamentul de partea lor?
OK! O să răspundă Guvernul, către USR, cu o cifră, care va arăta că statul e cel mai prost administrator al banului public și, pe lângă că nu recuperează sumele fraudate, mai și consuma resurse uriașe întreținând un aparat bugetar stufos, care are atributia să recupereze acele sume. Un aparat sinecurist, care este evaluat și apreciat, nu după gradul de eficiență a recuperării sumelor fraudate, ci după gradul de ineficienta, care servește interesul „băieților deștepți” și politicienilor ce-i protejează.
Problema e că toți știm asta. Că actuala putere protejează furtul banilor publici și nu face nimic să stopeze fenomenul, din contra, mută efectele hoției către populație, majorând taxele și impozitele (în special cele pe proprietate, hrană și utilități). Fenomenul Georgescu, care a speriat și unit actuala clasă politică, a fost reacția populației și la acest mod de administrare a țării de către politicieni: în favoarea celor care jefuiesc bugetul de stat si averea publică, întrețin sinecurismul si tratează cu dispreț populația.
Inclusiv impotența statului în materie de recuperare a ce s-a furat, este un motiv al apariției fenomenului Georgescu, fenomen care nu se va stinge prin eliminarea lui Georgescu din cursa electorală. Cauza, respectiv corupția, nepotismul, sinecurismul, hotia protejata a banului public, n-a fost rezolvată, doar s-a obținut un time-out, adică încă o „repriză de furat” pentru „băieții deștepți”, care au toate motivele să sărbătorească victoria
